Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Amintiri din viitorul trecut

March 19, 2010 4 Comments

Uneori, îmi place să ridic mănuşa. Chiar dacă nu sunt un spirit războinic, mai răzbate din mine câte o pală de “orgoliu nemăsurat” – cum mă acuza cineva, studiindu-se în oglindă! -, şi vreau să mă măsor cu alţii. Să-mi măsor puterile, capacităţile, …
Hălăduind virtual prin blogosferă, m-am împiedicat de un concurs. Pe un Blog serios al unui tip pus pe glume. Concursul îmi cere să scriu “un articol despre o distractie la care am participat si care mi-a placut”. Habar n-am dacă relatarea mea, despre o distractie la care am participat doar virtual, în imaginaţia mea (din păcate!), va fi acceptat sau nu. Important e să participi!

3 ianuarie …
A trecut şi revelionul acesta! Mai avem numai 363 de zile şi vom face un altul! Sper să fie MĂCAR aşa de frumos ca cel care a trecut deja din realitate în memorie …
Dar, … ce a fost? Să încerc să-mi amintesc, să încerc să rememorez, să retrăiesc fiecare clipă, … pe scurt, pentru că altfel … Balzac ar fi un biet nimenea …

Revelion la Paradis

30.12 ora 14 şi ceva
În gara R, soseşte trenul de la P. Sub o copertină, cam pleoştit de ploaia care a transformat zăpada în ceva oribil, aştept eu! Sper ca ploaia să se oprească şi zăpada să preia din nou în stăpânirea sa frumoasele meleaguri de primprejur.
Trenul care soseşte este un tren fermecat: din el va coborî o … Vrăjitoare!
Vrăjitoarea mea dragă! Cu care, împreună, vom petrece zile frumoase, la S, departe de lume. Departe lumea reală ori de cea virtuală (am înţeles că nu vom avea nici PC, nici internet, nici semnal pe Orange sau pe Connex, numai un arhaic telefon fix pe linie analoagă!). Vom încerca să ne bucurăm, pur şi simplu, de noi şi de natură!!!
30.12 ora 15.12
Cu întârziere de „numai” vreo 40 de minute, ca un tren
de-al CFR-ului, care se respectă şi nu vrea să fie confundat cu vreun hokaido, trenul minune mi-a adus Vrăjitoarea.
Mai întâi a apărut la geam o mutriţă de şcolăriţă fericită că a sosit  vacanţa cu trenul din … P. Apoi, în uşa vagonului cu numărul trei, a apărut o doamnă, sobră ca alură, dar, cu o faţă … tot de şcolăriţă fericită! Am reuşit să ajung, prin aglomeraţia de pe peron, la timp, şi i-am întins o mână de cavaler Domniţei sufletului meu! S-a folosit de mâna întinsă, ca o veritabilă Lady, apoi, când s-a văzut cu ambele picioare pe peron … a uitat de toate regulile politeţei, pudorii, etichetei, … şi mi-a sărit în braţe, tot ca o… simplă şcolăriţă, fericită! Lumea se uita mirată al noi. Doi oameni serioşi – aşa ne credeau ei, mai-nainte, pe amândoi – se îmbrăţişează în mijlocul peronului ca doi adolescenţi! Noi, nu avem timp de ei! Doamne, cât mi-a fost de dor de tine! – şoptim amândoi aceleaşi cuvinte, fiecare la urechea celuilalt. Totuşi, îmbrâncelile, mai discrete ori mai puţin, mai ales acestea din urmă, ne trezesc la realitate. Iau geanta Doamnei ori a
Vrăjitoarei (mă voi hotărî cum să-i spun, abia după ce voi afla ce conţine geanta: trusa de cosmetice ori cutia cu cozi de şopârle!) cu o mână, o prind şi pe Doamna cu cealaltă de braţ, le ţin pe amândouă bine, ca să nu le pierd!, şi înot printre cei care aleargă bezmetic încoace şi încolo, de parcă acesta ar fi ultimul tren de pe lume!
Ajungem, în cele din urmă afară din gară. Un autobuz hârbuit, demn de „iepoca de aur” din care provine, este generoasa ofertă de transport a începutului de mileniu III înspre … Paradis! Aşa se numeşte pensiunea unde am găsit o cameră sub acoperiş, la mansardă, pentru trei zile şi trei nopţi. Pleacă peste un sfert de oră, aşa că mai avem timp să ne ocupăm locurile – le-am rezervat cu sacoşa mea şi cu … doi lei daţi şoferului! – şi să ne uităm unul la celălalt, ca doi extraterestri, unul sosit de pe Marte, celălalt picat de pe Venus, de parcă nu ne-am fi văzut niciodată până acum. Eu mă uit la Doamna şi mă mir cât e de frumoasă, iar, ea se miră, probabil, cât sunt de … urât!
30.12 ora 20.50
Drumul a fost greu, dar, dinozaurul – că nu pot să-i spun autobuz – ne-a adus şuierând, fluierând, tuşind, behăind, scârţâind din toate
încheieturile, dar, a învins cei peste 60 de km şi drumul cu alură antebelică, dintre gară şi S Am coborât, miraţi că suntem întregi, am mai înotat un pic şi prin zăpadă (se pare că, totuşi, s-a auzit şi glasul … meu în ceruri: ploaia din gară este aici o ninsoare molcomă, iar noroiul este acoperit cu o zăpadă de vreo zece centimetri). Dar, dacă va ninge fără încetare până dimineaţă, cum pare că s-a pornit, stratul de omăt se va dubla şi ne vom putea bulgări!
30.12 ora 21.30
Suntem în cămăruţa noastră. Nu pot să-i spun „cutie de chibrituri” pentru că are o parte din tavan înclinată, dar … pe post de colţişor de Paradis, gata să ne suporte nebuniile dragostei, este acceptabil. Culmea luxului este … o cabină de duş modernă, înghesuită, e-adevărat, între patul dublu şi o masă. Două scaune complectează mobilierul. Pardon, observ că mai există şi o noptieră … a doua, cred n-a mai încăput. Şi nişte cuiere pe post de şifonier! Spaţiul este atât de mic şi de ocupat, încât, nu ştiu cum s-ar putea descurca doi oameni normali, nici măcar o zi. Noi vrem să locuim aici trei zile! Dar, … cine îndrăzneşte să afirme că noi am fi oameni din categoria amintită anterior!?

30.12 ora 23.30
În sfârşit am reuşit să ne adunăm, cumva, în pat. Un pat larg, care scârţâie din droturi! Am găsit câte un loc pentru fiecare obiect. Am pus player-ul pe noptieră şi … Barbara ne cântă, cu tandreţe, despre Doamna mea, adică, despre o „femeie îndrăgostită”!
Ne-am dezbrăcat de hainele pline de urmele învălmăşelii călătoriilor cu trenul şi autobuzul. Noroc că este foarte cald şi putem sta despuiaţi. Doamna mai are mici urme de pudoare. Roşeşte când observă privirea mea lunecând pofticioasă – recunosc!, pe trupul ei. Ne-am împiedicat mereu vreo jumătate de oră unul de celălalt în spaţiul infim pe care-l avem la dispoziţie. Ne-am împiedicat şi … ne-am sărutat la fiecare atingere. Apoi, am făcut fiecare câte un mic duş şi … uraaaa!!! Am constatat că încăpem amândoi în cabină! Creedence Clearwater Revival ne întreabă dacă am văzut vreodată ploaia?, dar, nu are cine să-i răspundă că nouă ne place mai mult zăpada! Şi înghesuiala în cabina de duş! Aerul şi apa caldă, plus spuma de duş cu aromă de mosc (de mentă, nu am găsit oricât am căutat! te făceam de mentă! ori dementă!?), plus … dragostea care ne
leagă, ne-au făcut să tândălim sub duş vreme îndelungată …
Acum, se apropie miezul nopţii. Este prima noapte în care dormim împreună!
- Noapte bună, Iubita mea!
- Noapte bună, Iubitul meu!
Suntem obosiţi de drumurile pe care le-am parcurs fiecare ca să ne întâlnim aici, în Paradis!
Ce nume potrivit i-au găsit! O pensiune mică, cochetă, pentru un total maxim de 18 persoane – de Revelion vom fi un pic mai mulţi pentru că gazdele-patroni au promis că vor fi, cu toată familia, împreună cu noi. N-am văzut încă pe vecini, unii nici nu au sosit încă, dar, am înţeles că sunt „de-ai casei”. De fapt, şi eu am fost nevoit să beau o cafea de vreo oră la taclale cu proprietarii, soţ şi soţie, ca să obţin cămăruţa. La sfârşit, mi-au spus că nu atât banii contează, ci, faptul că ei nu vor să-şi asume riscul de a-i supăra pe cei care vin mereu aici. Eu am avut noroc cu decomandarea anunţată de o pereche, tocmai înaintea sosirii mele şi cu faptul că … am trecut examenul de simpatie (aşa s-a exprimat
proprietăreasa!).
Deocamdată, suntem aici, împreună până în 2 ianuarie, pe la prânz. Atunci, vom lua masa de prânz şi o vom şterge la gară, cu acelaşi dinozaur – dacă rezistă până atunci! – ca să redevenim orăşenii serioşi, cu morga civilizaţiei lipită pe chipuri, oameni serioşi sau … măcar cu această aparenţă!
Deocamdată, suntem aici, împreună! Vezi, Iubita mea? Când, prin luna august tu îmi dădeai ca certă … imposibilitatea petrecerii unui revelion împreună şi insistam că eu „ştiu” că vom fi împreună … De-acum înainte, nu-ţi voi mai permite să te îndoieşti de vorbele mele, orice prostie aş spune! Când mă vei mai contrazice, îţi voi aminti de această clipă, în care  …! Te-ai cuibărit cu atâta pricepere în braţele mele, de parcă toată viaţa ai fi dormit aici, în căuşul trupului meu! Picioarele mele te-au înlănţuit. Sânii tăi îmi presează diafragma. Urechea dreaptă ţi se odihneşte pe sfârcul meu stâng. Sau, îmi asculţi bătăile inimii? De o jumătate de an, numai pentru tine bate. Celine ne explică ceva despre puterea dragostei. Ştim! Tocmai puterea dragostei ne-a adunat în acest pat. Împotriva a atâtor motive de a nu putea veni amândoi aici … te pot strânge acum în braţe, aici, chiar în Paradis!
Ai adormit fără să-ţi dai seama, poate, chiar fără să vrei. Nu-i nimic. Sting lumina, opresc muzica şi îmi încleştez braţele în jurul tău
ca să fiu sigur că nu vei pleca în timp ce dorm. Sunt şi eu suficient de obosit ca să nu dureze mult …
31.12 ora 06.40
Am deschis ochii. I-am închis la loc. Visez, încă, ori m-am trezit? Nu înţeleg. În braţele mele strâng o comoară! Nu realizez încă dacă visez sau chiar … te am în braţe!? … Întind mâna dreaptă, singura liberă, şi ating tasta de pornire a player-ului de pe noptieră. Vulturii îmi cântă un bun-venit la Hotel California! Dar, eu mă simt ca în … hotel Paradis!!! Pe geam, nu văd decât zăpadă adunată peste noapte. Lumina, probabil, de la un felinar din curte îi dă străluciri de diamant. Încetul cu încetul, încep să mă trezesc de-a binelea. Da, suntem chiar în Paradis, în realitate suntem în hotelul Paradis, dar, … cum să nu mă cred în Paradis, când te-am strâns toată noaptea în braţe? Nici nu îndrăznesc să mă mişc, nici măcar nu îndrăznesc să te sărut, de teamă să nu te trezesc, Îngerul meu! Demis îmi spune „la revedere, iubire”. Să-l ia naiba. Eu spun cu totul şi cu totul altceva: – Bună dimineaţa, Iubirea mea!
Şi aud cel mai frumos ecou pe care l-am auzit în toată viaţa mea de hoinar prin munţi. Urarea mea mi se întoarce rostită de o voce caldă, feminină până peste poate, de undeva, cam dinspre inima mea!

– Bună dimineaţa, Iubirea mea!
Acum, pentru că suntem de-acord asupra calităţii dimineţii, … mă retrag încet şi repet ce spune Mister Humperdinck: te rog, eliberează-mă, lasă-mă să plec! Doar că eu vreau să plec numai puţin, atât cât să răspund chemării … naturii şi, apoi, să fac o cafea pentru cea care mi-a înnobilat noaptea cu trupul ei. Fac ce m-a învăţat Monsieur Prevert: pun o ceaşcă pe noptieră, pun apă în ceaşcă, pun nes în ceaşcă, amestec cu linguriţa, mai adaug puţină miere şi … Demis ne şopteşte că „trebuie să dansăm“! Ok! Dar, pentru că nu avem în cameră spaţiu pentru dans, voi dans numai eu … cu limba pe trupul tău! Plimb mai întâi linguriţa, cea cu care am pus mierea în ceaşcă, pe deasupra trupului tău. O linie subţire de miere, şerpuită, trece de pe sfârcul tău … Recuperez toată mierea, ca să nu facem risipă. Cât au muncit albinele ca să producă fiecar!? Ok, muncesc cu râvnă la recuperarea ei. Ce dulce este mierea linsă de pe dulceaţa trupului Iubit! Charles  spune că, totuşi, nu te iubeşte decât pe tine. Nu este adevărat: pe tine eu te iubesc, nu el! … Mierea pare din ce în ce mai dulc
e! … Trupul tău vibrează ca o coardă de harpă. Pe geam sosesc primele luciri ale dimineţii, dar, pentru ochii mei este întuneric. Simt vibraţia muzicii … Un anume Chris îmi cântă despre o doamnă de la miezul nopţii, în timp ce eu am ajuns la … miezul doamnei dimineţii! Degetele ţi se încleştează în părul meu. E timpul să mă retrag … să mai respir şi eu puţin! … Ne strângem cu disperare în braţe. Trupurile noastre dansează dansul fericirii la unison …
Cafeaua s-a răcit, dar … nici unul nu face reclamaţie! Aroma şi tăria ei ne mai trezeşte puţin la realitate. Oare?! …
31.12 ora 10.00
Suntem ultimii la micul dejun. Nu este nici o problemă. Paradisul nu are orare sau reguli. Mi s-a spus că singura regulă care trebuie respectată este „să fim fericiţi şi să nu-i împiedicăm pe ceilalţi să fie şi ei fericiţi!”. Ok, perfect de-acord. Izbucnim amândoi în râs când vedem că ni se aduce … miere! Aşa o fi în Paradis: numai miere. Stai, ni se aduce şi lapte. Deci, sigur, aici este Paradisul. Cu lapte şi miere la fiecare pas! Ceilalţi oaspeţi ai pensiunii vin şi pleacă din încăpere ca la ei acasă. Ne aruncă fiecare câte un „bună dimineaţa”, mai întreg ori mai scurtat, pe un ton de parcă ne-am cunoaşte toţi de când lumea. Gazda ne pomeneşte numele fiecăr
uia, dar, nu pune nici un „domnul” ori „doamna” înainte şi nici nu pomeneşte vreo funcţie sau vreo localitate. Aici toţi sunt în Paradis, fără … fasoane! De fapt, am fost prevenit şi în discuţia de aprobare a venirii noastre aici că, din clipa în care păşim în Paradis, şi noi devenim simpli muritori de rând. Se foloseşte persoana a doua singular şi numai prenumele. Este ca un club în care nu intră decât cei de-o teapă. De care teapă? – am întrebat eu atunci. De teapa … oameni normali! – mi s-a răspuns! Şi, pentru că suntem atât de puţini de această teapă, trebuie că constituim „confreria oamenilor normali din Paradis”!!! Am subscris imediat în numele nostru, al amândorura, şi mi s-a mai precizat că, din momentul în care am fost admişi, … uşa Paradisului ne este oricând deschisă!
31.12 ora 15.30
După micul dejun, am fost arestaţi de confrerie şi duşi la bătălie! Evident, am participat la o bulgăreală generală, spre spaima animalelor pădurii, care, dacă vor fi locuit prin apropiere, … precis au emigrat!
Amiaza a fost o veritabilă cină a porcului ardelenească. Nu a existat pe masă decât un amalgam de porcării şi clondirele cu vin roşu! Roşu, ca sângele porcului sacrificat chiar dimineaţă! Noi nu am auzit nimic! Dar … cred că nu am fi auzit nici o canonadă de artilerie!!! Atât fusesem
de ocupaţi cu treburi … paradisiace! Împărătesele mesei sunt alimentele naturale, rurale: lapte de bivoliţă, dulceaţă de coacăze, vin de mure, palaneţe cu varză, urdă cu mentă ţinută în foi de varză, „porcării servite pe curpător”, …
31.12 ora 19.00
Iarăşi trebuie să coborâm! Se aude gloata de colindători din sat. Trebuie să ne îmbrăcăm cât mai … nesimandicos (art. 4 din Regulamentul paradisului spune că sunt interzise toaletele elegante!), pentru cină, pentru primirea colindătorilor şi pentru marea sărbătoare dintre ani.
După-amiaza ne-am petrecut-o cuminţi, tolăniţi, ascultând muzică şi sorbind, când din ceaşca de cafea, când din cupa cu picior şi … cognac. Zău, că-i bine în Paradis!
31.12 ora 23.30
Seara a fost foarte reuşită. Într-adevăr, gazdele au reuşit să impună tuturor regula … fără reguli. Aici fiecare se cunoaşte şi este prieten cu fiecare. Am constatat cu bucurie că am fost acceptaţi total
. Suntem Doamna şi Zamfi, printre Pichi şi Lori, Dănel şi Mioriţa-laie, gazdele sunt Ionaş şi Veronic, … Suntem de-ai Paradisului, de-acum! Oare, suntem un fel de Îngeri? De vreme ce locuim în Paradis! … Ne simţim ca acolo. Şi, totuşi, … ne-am scuzat, formal, dar, nimeni … nu ne-a băgat în seamă! şi ne-am retras în camera noastră din mansardă. Am rugat-o pe Paula să ne cânte despre ploaia de martie, şi noi ne-am hotărât să ne iubim prin mansardă, … cu înfrigurare şi grabă, ne-am lepădat de toate textilele de pe noi. Am rămas din nou, ca doi pui de barză, fără pene. Am pus şampania în chiuvetă la frapat, am pregătit cupele la îndemână, am preparat două cafeloaie, mari şi tari, şi … le-am lăsat să se răcească! Ne-am iubit ca …. misionarii!
31.12 ora 23,56
Se apropie clipa trecerii pragului dintre ani. Am aprins câteva beţişoare de santal, ne-am aşezat turceşte, unul în faţa celuilalt, pe pat, fiecare cu pielea impregnată de mirosului trupului celuilalt, … Stăm nemişcaţi şi ne privim, de parcă am fi două statui transpirate … ale fericirii! Cupele îşi aşteaptă cuminţi şampania. Dopul a zburat cu un pocnet sec de tun. Şampania s-a prelins învolburată în cupe. Le ciocnim ca să auzim clinchetul cristalului. Smokie ne spune ceva
despre o întâlnire la miezul nopţii şi noi … aşteptăm să sosească !!! Nemişcaţi … Aproape nemişcaţi …

01.01 ora 00:00
Zece, nouă, opt, şapte, şase, cinci, patru, trei, doi, unu, … a sosit !!! La mulţi ani, Iubita mea! La mulţi ani, Iubitul meu!

01.01 ora 00:04

Am făcut pasul în … nemişcaţi. Aproape nemişcaţi! Tu în braţele mele încolăcite în jurul trupului tău! Făcând dragoste … Aşa să ne meargă tot anul!
01.01 ora 00:30

Ne-am hotărât: noi, de-aicea nu plecăm! Ionaş-gazda a venit, a ciocănit discret în uşă, şi ne-a întrebat dacă dorim să ne aducă mâncare şi băutură, ca să nu mai trebuiască să coborâm. La răspunsul nostru negativ, ne-a urat „să fim fericiţi tot anul, ca în noaptea aceasta”. S-o fi uitat pe gaura cheii la noi!? … Sau, poate, ştie că oamenii sunt fericiţi în Paradis! Cu contribuţia lor nemijlocită, e-adevărat! Fie binecuvântaţi!
01.01 ora 02:30

Cognac-ul, şampania, căldura, oboseala, fericirea, … nu ştiu ce ne-a adormit. Am adormit înlănţuiţi, în mirosul de santal. Acum, peste noi, în pianissimo, trece condorul prin naiul lui Zamfir. Jos, petrecerea este în toi. Nu ne pasă. Suntem prea fericiţi aici, unul în braţele celuilalt, ca să ne mişcăm, să schimbăm măcar poziţia. Vom rămâne aşa până vom amorţi sau vom cădea … oricum, nu am putea cădea decât … în pat! Nana ne cântă, teoretic, despre plăcerile dragostei. Noi le simţim … în realitate. Am tras o pătură peste noi, ne-am strâns mai tare în braţe şi … parcă am fi o căpiţă de fân!!! Şi ce dacă? Tot nu ne vede nimeni! Înghesuită între braţele mele pari tot mai mică … Nimic nu se compară cu tine … în braţele mele! Recunoaşte şi Sinead!
01.01 ora 04:00

Nu mai putem juca rolul de … căpiţă de fân! Suntem anchilozaţi. Ne mişcăm ca două păpuşi stricate. A propos de fân: ce-aş mai fuma o ţigară … Dar, în Paradis nu este permis! Straniu! Este permis să mănânci, să bei, să dansezi, să iubeşti, să râzi, să plângi – pardon! cică nu este permis nici să plângi! foarte bine! -, dar … nu este permisă nevinovata plăcere a fumatului! Cred că următorul revelion îl vom face în … Iad! Acolo, sigur, este permis fumatul! …
01.01 ora 10:15

Cineva ciocăneşte la uşă. Confreria Paradisului se scuză, dar, au „obligaţia” să ne sorcovească. Punem repede ceva articole textile pe noi şi deschidem. Trupă mai amalgamată şi mai trăsnită … nu am văzut în viaţa mea. Care îmbrăcat, care în pijama, care cu coif din ziar, care cu sticla în mână, … unul are chiar o sorcovă! Schimbăm urările de rigoare şi … gaşca o şterge repede, înţelegând că … deranjează!
01.01 ora 13:00

După ce am scăpat de trăsnita confrerie a paradisiacilor, am renunţat din nou la cârpe şi, imediat, … ne-am mutat din nou sub duş! Cred că, mai bine de o oră am savurat apa caldă, spuma cu aromă de brad, … şi, fiecare, trupul celuilalt. Ne-am spălat şi ne-am şi iubit, în cele mai năstruşnice poziţii!
La ceva timp după ora 12, am coborât, păşind majestuos, ca doi … picaţi din Cer, în marea sufragerie a Paradisului. Am recuperat ceva din ce nu am mâncat şi nu am băut în noaptea de revelion! Muzică, în surdină, revărsa acordurile calme ale colindelor tradiţionale. Şi, mirosea a cetină de brad … de-ţi venea să fugi în mansardă şi să faci dragoste!!!
01.01 ora 19:00

Totuşi, după-amiaza am petrecut-o cu … paradisiacii într-o sanie trasă de cai, care ne-a purtat, timp de vreo patru ore, pe drumuri cu peisaje mirifice. Pădurea de stejar, de-o parte şi brazi de cealaltă! Şi, liniştea sporită numai de clinchetul zurgălăilor … când reuşeau să tacă toţi paradisiacii deodată! Deci, ceva rar! Ni s-a oferit şi o haltă, unde am primit un păhărel de ţuică de prune făcută din … prune! Şi un coltuc de pâine de casă şi o dărabă de friptură de porc! Desertul a fost … o nouă partidă de bulgăreală! Nu ştiu cine a avut minunata idee şi a dat drumul unui player din care s-a revărsat, în liniştea pădurii, peste care zboară cântecul ciocârliei din naiul aceluiaşi Zamfir!!! Cred că se auzea dintr-o scorbură de veveriţă! Mirific, este un calificativ insuficient pentru a descrie … Şi, în toată atmosfera aceasta … paradisiacă, ne-am îmbrăţişat şi ne-am sărutat îndelung … fără să observe careva!
01.01 ora 22.00

Pentru că mâine vom pleca de-aici, pentru că mâine ne vom despărţi din nou, cine ştie pentru cât timp, … ne-am iubit din nou, cu aceeaşi patimă ca … întotdeauna. De pe nelipsitul player, Glenn îţi spune că nimic nu va schimba dragostea mea pentru tine. Crede-l, Iubita mea! Vorbeşte în locul meu!
02.01 ora 03.00

Suntem nebuni? Ne-am trezit amândoi, în acelaşi timp şi cu aceeaşi dorinţă: să ne iubim din nou! Şi ne-am iubit, cu disperare, până am adormit … ca doi prunci!
02.01 ora 09.30

Ne-am trezit … boiereşte, imediat cum s-a crăpat de … nouă! Nu-mi vine să cred că peste câteva ore vom părăsi Paradisul. Nu-mi vine să cred că după alte câteva ore ne vom despărţi în gara … şi vom pleca, fiecare la treburile sale. Nu-mi vine să cred că au trecut, aşa de repede, zilele şi nopţile revelionului şi vacanţei noastre în … Paradis! Acum, trebuie să ne adunăm, noi şi bagajele, pentru ora când pleacă dinozaurul spre gară! Mai avem timp să ne mai iubim o dată! Parcă, cu tristeţe de astă-dată! Draga mea, ne voi iubi şi când vom fi departe şi … nu ne vom putea iubi!
02.01 ora 13.00

Ultima masă împreună cu paradisiacii. Toţi sunt marcaţi de durerea apropiatei plecări. Gazdele nu mai au nici un spor în efortul lor de a ne dezmetici, de a ne antrena. Nu este vina lor. Ei s-au străduit şi au reuşit, cu brio!, să onoreze blazonul Paradisului. Noi, cel puţin, ne-am simţit ca-n … Rai! Na, că le-am zis-o!!! Ce, Paradis, dom’le? Rai a fost! Toată lumea subscrie şi gazdele sunt tot atât de fericite, pe cum am fost noi, toţi, în aceasta mică escapadă montană şi hibernală.
02.01 ora 14,40

Dinozaurul şi-a început periplul printre copaci şi dealuri, printre văi şi livezi, ducându-ne târâş-grăpiş, dar, mai repede ca la venire (acum nu urcă, ci, coboară!) spre gara împrăştierii. Abia cum aflăm ce pestriţă lume ne-au fost colegi de Paradis! O învăţătoare dintr-un sat de lângă Vaslui (cea care ne-a recitat din Shakespeare!), un doctor din Baia Mare, un diriginte de oficiu poştal din Argeş (acesta ne-a spus bancuri într-o franceză impecabilă!), o asistentă medicală dintr-un sat de pe malul Dunării, … Doamne, a tunat şi ne-a adunat?!
Profităm de călătorie pentru a mai sta îmbrăţişaţi. Pe furiş, mai schimbăm câte un sărut. Oare, chiar va trebui să ne despărţim, după ce ne-a fost atât de bine zilele acestea?! … Întrebare absolut retorică … ştiam de la bun început că venim numai pentru patru zile, aici, incluzând şi călătoria! De prea mult bine şi câinele turbă! De-aceea nu dă Domnul, omului, prea multă fericire?! …
02.01 ora 18.20

Dinozaurul, în formă de autobuz, a ajuns la limită în faţa gării. Şoferul ne-a liniştit tot drumul că … “ţine Gică trenul, dacă întârzie autobuzul“!
02.01 ora 18.40

Din gara R, a plecat trenul de P. Sunt pe peron, cam pleoştit de ploaia care a transformat zăpada în ceva oribil! Sper să se oprească ploaia pentru ca zăpada să preia din nou în stăpânirea sa frumoasele meleaguri de prinprejur, aşa cum a făcut în cele patru zile minunate pe care le-am petrecut aici, în zonă.
Trenul care tocmai a plecat este un tren blestemat: cu el a plecat o … Vrăjitoare! Vrăjitoarea mea dragă! Vrăjitoarea cu care am petrecut câteva zile frumoase, la S, departe de lume. Departe lumea reală ori de cea virtuală (nu am avut nici PC, nici internet, nici semnal pe Orange sau pe Connex, numai un biet telefon fix pe linie analoagă – pe care nu l-am folosit absolut deloc în patru zile!). Ne-am bucurat, pur şi simplu, de noi şi de natură!!! Magie adevărată! Normal, când faci revelionul cu o … vrăjitoare!
Peste puţin timp voi pleca şi eu de pe aceste meleaguri … paradisiace!
Până la revelionul următor mai sunt încă 363 de zile lungi, … Să sperăm că le vom trece cumva şi vom fi din nou fericiţi, poate, tot aici! Şi la viitorul Revelion! Revelionul acesta a fost un adevărat … Rebelion!
În căşti, ABBA îmi explică cum era ziua de dinainte de venirea ta şi că am avut un vis. Chiar aşa!

Menţionez că ideea, textul şi imaginile îmi aparţin, doar amicul youtube m-a ajutat cu link-urile spe muzică:

Cu acest articol particip la concursul organizat de Geocer, avand ca premii 2 nopti cazare la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane si 2 exemplare din romanul Parfumul vaduvei negre.

Dacă voi câştiga, voi posta încă o poveste. Reală! Sau o recenzie a cărţii. Dacă nu, poate vă place vouă povestea mea!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Gânduri Zamfiriene

4 Comments → “Amintiri din viitorul trecut”

  1. ZamPop 9 years ago  

    # keltoighost: Mă bucur că ţi-a plăcut! Poate, voi recidiva.

  2. keltoighost 9 years ago  

    Cea mai bună postare în acest sens, pe care am citit-o până acum. :)

  3. ZamPop 9 years ago  

    # Geocer: Comentariul Domniei Tale este deja un premiu pentru mine!
    De fapt, eu nici nu-mi doresc să câştig. Dacă voi câştiga premiul cel mare, va trebui să conving pe cineva să mă însoţească. Dacă voi câştiga cartea, va trebui să o citesc pentru am promis o recenzie.

  4. Geocer 9 years ago  

    Frumos povestit, n-am ce zice. Bafta la premiu !

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line