Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Aparenţele înşeală

May 4, 2010 20 Comments

Zilele trecute, am fost la Durgău.

Printre cei cu care m-am întâlnit şi am discutat, a fost şi o pereche de “porumbei”. Rătăciţi, la propriu. Şi la figurat, deopotrivă. Acum, am citit un articol de pe un blog. Cu oarecare enervare, la început, cu admiraţie, spre sfârşit. Paula vorbeşte despre cum m-a văzut, în prima clipă, şi cum m-a citit, la propriu şi la figurat, ulterior. Pentru că recunosc dreptul oricui de a avea o părere, chiar greşită, vă redau articolul cu pricina:

Un om ales (ca noi)

Publicat in categoria Intamplari alese

Am decis intr un final (dupa indelungi lupte intre emisferele cerebrale) sa va povestesc o intamplare, aparent banala, despre cum ne-am intalnit noi (eu si C ), rataciti fiind, cu un stimabil domn si cainele sau.

Se intampla zilele trecute, pe frumoasele meleaguri ardelenesti. Mergeam pierduti pe dealurile din Turda, in cautarea unui drum spre centru. Cum am ajuns in situatia asta? Iesisem din Salina (pe care va recomand sa o vizitati – e ca sarea-n bucate) pe alta iesire decat cea corecta si ne-am vazut in fata unei intersectii, in incapacitate de a alege vreo varianta, probabil din cauza ca aveam pareri diferite si nu vroiam sa ne contrazicem (ce caractere alese avem!), asa ca am ajuns la un compromis si am ales sa o luam pe mijloc, de-a dreptul peste dealuri. Prin iarba si tufe si tantari si soarele bronzandu-ma doar pe o parte … dar ce nu fac eu in numele dragostei?!  :D Dupa un timp, cand ne aflam din nou, oarecum, in alta dilema (alta decat cea a intersectiei), am zarit doi oameni pe o margine de sant. Firi antisociale cum suntem, ne-am propus sa trecem neobservati, dar n-a fost sa fie. Vorba aia, de ce te temi, de aia nu scapi. Si asa ne-am pomenit de vorba cu unul dintre domnii in cauza; s-a oferit sa ne insoteasca o parte din drum, spre ingrijorarea mea (sceptica din fire) care nu reuseam sa vad in el altceva decat un factor de stres. De ce? Pentru ca arata ca un homeless, murdar, prafuit, neras, carand in urma lui un caine imblanit doar pe jumate, accesorizat cu vreo 4 cusaturi recente pe spate si abdomen. Avea o barba mai lunga decat a Preacuviosului Patriarh Daniel si un par mai ceva decat al Tinei Turner.  Cainele, pe care ulterior am aflat ca il cheama Ulise, avea o lesa improvizata din sarma. Foarte lunga, galbena. De vreo 5 metri. Cand l-am vazut asa, ranit si cu sarma la gat, m-am gandit ca cine stie prin ce batai o fi trecut si cate o fi indurat saracul.

Deja am scris destul de multicel si nimic la subiect. Ma ingrijorez. Am sa scurtez fiindca stiu ca am tendinta sa ma pierd in detalii.

Am aflat de la acest personaj cate putin din istoria locurilor pe care tocmai le vizitasem, ne-a povestit cum sta treaba cu salina, cu dealurile, cu bisericile si fiecare din ce epoci dateaza. Incet, incet se infirma convingerea mea ca avem de-a face cu un om al strazii. Devenise interesant si l-am ascultat mai cu atentie. Tot atunci am aflat ca Ulise avea 4 copci in urma unor muscaturi ale altui caine si m-am linistit cand am auzit ca a fost dus la veterinar, ingrijit si ca a avut parte de toata dragostea stapanului, pe care, tot ulterior, am aflat ca il cheama Zamfir. Zamfir si Ulise al sau, la momentul intalnirii noastre, se intorceau din drumetie, unde au scris pentru bloguri, ca mai usor iti gasesti inspiratia in natura. In rucsacul prafuit pe care il purta in spate, statea pitulit bine un laptop, din tastele caruia se nasteau zilnic posturi pentru cele 4 bloguri . Nu imi venea sa cred ca dadusem peste un bloger si nu imi puteam inchipui ce idei pot iesi dintr-un asa trup. Tot ce ne-a povestit a venit din suflet, a fost cu bunatate si liniste. Ne-a aratat pe unde sa ajungem si ne-am despartit, nu inainte de a ne oferi cartea lui de vizita. Am ramas mult timp melancolica, uimita si curioasa cum si despre ce scrie acest om. Ma gandeam cat de tare pot sa insele aparentele si ce discrepanta majora e intre exteriorul si interiorul lui, cum l-am judecat dupa lungimea barbii si cat de proasta a fost judecata mea.

Ajunsa acasa am intrat pe pagina lui si, din nou, am ramas uimita de ce am vazut. Un om destept, frumos pe dinauntru, cu talent si imaginatie, pasionat de natura si fotografie, legat de locurile in care traieste, de oamenii pe care ii cunoaste si care ii sunt prieteni.  Ulise e camaradul lui nelipsit pentru care poarta o dragoste pe care unii oameni nu sunt capabili sa o simta pentru alti oameni. E un Om care isi merita statutul si care nu traieste doar ca sa se afle in treaba. Face din fiecare zi una deosebita, atata pentru el cat si pentru cei care il citesc.
Nu degeaba am zis ca va povestesc despre un Stimabil domn. Chiar e stimabil!
morala : aparentele inseala! (banala vorba dar verificata)

Mi-am permis un comentariu la acest articol:
O mică observaţie: “sârma” cu care era legat Ulise este o sfoară de plastic, elastică, aleasă tocmai ca să nu-mi rănesc Prietenul.
Nu ştiu dacă eram chiar “murdar” (în afară de praful şi urmele de la pământul pe care am stat!), dar, nu sunt “neras”! Chiar dacă barba mea nu seamănă cu a vreunui Daniel.
Şi, încă o corectură: v-aţi întâlnit cu doi bloggeri!
Să aveţi parte de zile minunate!
Paula a dăugat şi ea un comentariu, oarecum, răspuns la al meu:
Am aflat de pe unul din bloguri ca a fost jurnalist. Nu-i tocmai genul de om ce-ti vine in minte cand te gandesti la cineva care scrie zilnic pe cateva bloguri, fost jurnalist, cu profil pe facebook, linkedin etc. Tiparele astea…ne omoara
Imi place figura de intelept calm a lui Ulise (“o bomboana de catel”), parca mi-l imaginez cum isi scrie singur blogul :)
Ce-aş mai putea adăuga? Doar că nu mi-am imaginat că arăt chiar atât de … fioros! În peregrinări, te alegi şi cu praf. Pe tine, pe rucsac. Lesa lui Ulise este improvizată din motivul explicat în comentariul meu. Ulise arată chiar jalnic acum, cu cusăturile inestetice de pe blană. Dar, mă bucur că se face bine! Azi s-a plimbat iar cu taxi-ul (are taximetristul lui preferat: Vasile OLTEANU!): la “croitoreasa” care l-a cusut! Pentru că nu am fost capabil să-i deschid drenul. Nu am putere, când simt că-l doare! A fost, realmente,  o “bomboană de căţel”, care a suportat cu stoicism manevrele “vrăjitoarei” dr. Margareta UDVARY.
Sărut mâinile, Paula, şi te rugăm să ne ierţi că te-am speriat cu alura noastră neconvenţională. Te mai aşteptăm prin zonă! Sună-ne: eu îţi voi fi ghid, iar, Ulise te va păzi! Preferi invers? Îţi dăruim şi o floare: fotografiată cam prin locurile în care ne-am întâlnit!
Astăzi am fost la am fost la Prietena noastră, dr. Margareta UDVARY, pentru că ne-a fost dor de ea (chestia cu “nu am reuşit să desfac drenul” a fost doar un pretext, dar, să nu ne spuneţi!).

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Viata ca o gluma

20 Comments → “Aparenţele înşeală”

  1. ZamPop 9 years ago  

    # DeveloperuCocoselu: Şi miratul este unul dintre drepturile democratice!

  2. DeveloperuCocoselu 9 years ago  

    si se mai mira lumea

  3. ZamPop 9 years ago  

    # DJ Coco: Unde ai ajuns?!

  4. DJ Coco 9 years ago  

    imi place unde am ajuns…

  5. ZamPop 9 years ago  

    # Andreea: Nimic nu e clar, dacă nu vrei să vezi. Totul e clar dacă depui diligenţe ca să înţelegi.
    Cu ani în urmă, am pus mâna pe osul din care se înfrupta Ulise I-ul şi m-a lătrat furios, şi-a repezit botul spre mâna mea, într-o manieră fioroasă, dar nu m-a muşcat efectiv. “Normal” ar fi fost să-l bat pentru că a vrut să mă muşte. Dar, am stat şi m-am gândit, încercând să mă calez pe logica lui. Am înţeles că făcusem un gest grav – voiam să-i iau osul din care mânca! – şi că el m-a avertizat: “Pe altul l-aş fi muşcat rău de tot!”. Din acel moment, când voiam să mut străchinuţa lui cu mâncare, îl rugam să stea deoparte şi i-o mutam. Nu am mai avut niciodată nici măcar un lătrat!
    Pe Ulise al II-lea l-am învăţat de mic cu mângâieri în timp ce mănâncă, cu mutări de străchinuţă, … Chiar şi cu … trasul de coadă! În glumă, evident!

  6. Andreea 9 years ago  

    deci e clar…

  7. ZamPop 9 years ago  

    # Autorita: Totul e bine când se termină cu bine.

  8. Autorita 9 years ago  

    buna treaba

    (comentariul cu nr. de ordine: 300)

  9. ZamPop 9 years ago  

    # Cosmote: Mulţumesc.

  10. Cosmote 9 years ago  

    foarte interesant acest site/blog

  11. ZamPop 9 years ago  

    # keltoighost: Vai, ce ai fost în stare să faci: crimă de lesmajestate! Personajul din imagini, nu este un “cuţu”!!!
    Este Prietenul meu de aproape zece ani. În plus este un blogger de elită!
    Cât îmi dai să nu te spun că l-ai făcut “cuţu”?! E ca şi cum eu ţi-aş spune “lele” în loc de “zeiţă a vânătorii“! Ai noroc doar cu faptul că porţi numele primei mele nepoate, care a murit la 16 ani! Doar în amintirea ei am să-ţi pun o pilă la Ulise ca să nu te muşte dacă vei avea ghinionul să-i apari în faţă vreodată!

  12. keltoighost 9 years ago  

    Frumos cuţu :)

  13. ZamPop 9 years ago  

    # Daurelh: Taci, să nu afle lumea!

  14. ZamPop 9 years ago  

    # Florin Coman: Ia, te uită: Mă face măturoi şi vrea ca nu cu măturoiul să-i mulţumesc?!
    Stai liniştit: nu de glume mă supăr eu!
    Mai trebuie doar să îmi explici semnificaţia termenului “Rasta”. Man – ştiu: e o firmă de camioane, bune şi grele!

  15. ZamPop 9 years ago  

    # paula: Şi ce dacă? Acum vrei şi tu floricele? Împărţiţi-le!
    În cele din urmă am sesizat şi eu ce ai precizat. Mulţumesc.
    Dacă citeam numai primele zece rânduri, o căutam pe “Doamna” pentru mică şedinţă de coafură, de modificare temporară a look-ului.
    Dar, per total, articolul este măgulitor şi îi mulţumesc.

    Îmi voi permite să uzez de faptul că am adresa ta de e-mail că să te rog să mă ajuţi.

  16. Daurelh 9 years ago  

    Este un articol publicitar…

  17. Florin Coman 9 years ago  

    Apropo de postare, de aparente, de lumea color si de pamflete. Eu azi am descoperit unul care m-a facut sa cad de pe scaun:
    http://snobis.blogspot.com/2010/05/asa-sa-va-ganditi-ca-descrierea.html
    Nu te supara, Rasta Man, eu sunt “Gascanul Domestic”, cred ca e si mai rau decat la tine )

  18. Paula 9 years ago  

    Cred ca a fost o neintelegere cu privire la autoarea articolului. Articolul si primul comentariu au fost scrise de 2 persoane diferite. Eu (adica „Paula”) am scris doar comentariul, care a fost un raspuns direct la ce am citit in post, nu la comentariul dvs, care nu era scris inca. Meritele articolului (precum si frumoasele floricele fotografiate) apartin colegei mele de blog, cu care v-ati intalnit in drumetie.
    Dincolo de neintelegeri, aparente, judecati pripite si de multe ori gresite, noi ne bucuram ca va putem citi.
    Speram ca Ulise sa se faca bine cat mai curand, ca sa putem citit in continuare 2 bloggeri, nu doar unul :)

  19. ZamPop 9 years ago  

    # winton: Errare humanum est! Errare = a rătăci (pe coclauri ca noi!?)

  20. winton 9 years ago  

    Aparențele,aparențele astea…

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line