A new comment on the post #715 “Cum îi găseşti?” is waiting for your approval
http://zamfirpop.com/blog/2010/05/16/cum-ii-gasesti/
Author : catalin (IP: 86.34.169.18 , mail.rosegur.ro)
E-mail : catalinandreirus@gmail.com
URL :
Whois : http://ws.arin.net/cgi-bin/whois.pl?queryinput=86.34.169.18
Comment:
Draga Zamfir… Cand vad cum ti se urca la cap principiile etice eu ma ingrozesc! Cand vad cum ASTEPTI SCUZE de la cineva care NU ARE PENTRU CE SA-SI CEARA SCUZE (POS-ul functiona, nu-i asa? Prin urmare, pentru ce sa-si ceara scuze? “Scuze ca n-ati vazut bine, dle Zamfir?”). Atitudinile astea infecte de eterna lamentare ar trebui sa inceteze. De “cetateni nemultumiti” e satula lumea. Daca erai chiar atat de numultumit, ii spuneai numele. Poate ea ar fi vrut pur si simplu sa te intrebe “Spuneti, dle Zamfir, va ascult!”. Dar tu – nu! “Io mi-s Cetatean Nemultumit!”.
Sunt foarte sincer: abordarile tale imi displac intru totul si ti-as sugera sa iei aminte la spusele lui Kennedy si sa te intrebi ce poti sa faci SI TU pentru altii, nu doar ce pot face ALTII pentru tine…
Cujeta… Si ne mai auzim! Numai bine!
Cei familiarizaţi cu blogurile, aţi înţeles că la postarea mea a sosit un comentariu. Tipic aplaudacilor de pe un alt blog. Un oarecare Catalin Andrei Rus mă beşteleşte pentru ceea ce, consideră el, ar fi pretenţii exagerate din partea mea. La dojana nemeritată (de mine), îi răspund cu …
Un răspuns nemeritat (de tine)
Când am început să citesc şi am văzut primele două cuvinte, era să leşin! Mi-am revenit, abia, când am terminat de citit tot textul.
M-am chinuit să dibuiesc cam cine ai putea fi, analizând ce ai scris:
1. Pari a fi un bătrân sfătos, care le ştie pe toate. Doar că, … i-a cam slăbit vederea şi nu mai reuşeşte să distingă decât din două în două rânduri. Normal, deci, că şi răspunsul lui este exact … pe lângă!
2. Ori eşti vreun jurnalist profesionist care trebuie să se vidanjeze pe el, fie pentru “succes financiar”, fie pentru vreo pirandă sponsorizatoristică.
3. A treia variantă, cea mai plauzibilă, după cunoştinţele şi păţaniile mele de până acum, eşti un voluntar înţărcat de pe la centrul de democraţie. De-aceea, dai cu stângu’-n dreptu’, încurci borcanele principiilor şi ai pe musteţi urme de gică-contra, pe care tocmai l-ai lins pe undeva.
Hai, să încerc, totuşi, să-ţi explic, deşi, ştiu că nu vrei să înţelegi.
Pentru că ştiu că nu eşti blondă (cine a mai văzut pirandă blondă?!), bănuiesc că ai reuşi dacă ai vrea. Vouloir, c’est pouvoir! – zice englezul!
a) Nu eu am avut impresia sau am crezut ori mi s-a părut că nu funcţionează POS-ul, ci, caseriţa mi-a refuzat plata cu cardul afirmând că POS-ul nu funcţionează.
b) Eu, de pe poziţia de Măria Mea Clientul, am pierdut vreme şi nu mi-am putut utiliza cardul, pentru o plată mai comodă, din cauza minciunii caseriţei.
c) Eu nu aveam de ce să-mi declin numele, iar “respectul” acordat de şefă a fost marcat de lunga durată a aşteptării (avea de vorbit la telefon!) şi lipsa ecusonului cu numele şi funcţia. Eu eram clientul, chiar Clientul Nemulţumit – aşa cum m-am şi recomandat, iar ea era o persoană într-o calitate oficială. Nedeclinată, neconfirmată, nici prin vreo uniformă ori vreun alt semn distinctiv. Poate, a fost doar o femeie de serviciu, împinsă în faţă ca să se mimeze interesul faţă de client!?
d) Aveam dreptul la scuze pentru că am fost minţit! Pentru tine, nu este o problemă. Probabil că la voi în familie aceasta este maniera de comportament şi aşa ai fost educat. Nu este problema mea. Dar, eu nu mă pot bucura când sunt minţit!
Eu, după ce mi-am pierdut vremea la Carrefour, am suportat mojiciile la Billa, am fost îmbrâncit la Solaris, am făcut publice aceste atitudini, tocmai pentru că
am obligaţia - impusă de Einstein (vezi antetul blogului!) -, ca
Este şi motivul acestui amplu răspuns, pe care nu l-ai merita dacă aş lua în considerare textul scris de tine. Faptul, că abordările mele nu-ţi plac, este strict problema ta. Tu ai şansa de a nu mai intra pe blog, de a nu mai citi ce nu-ţi place, de a rămâne în bârlogul tău şi a-ţi suge … unghiile.
Este sunt un Cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie şi “intru în astfel de buclucuri” (atâta eşti tu capabil să pricepi!), tocmai pentru că nu accept astfel de comportament, care nu are nimic cu democraţia.
Eu cujăt, destul de adânc!, de peste cinci decenii. Cred că ar fi cazul să începi şi tu. Şterge-ţi caşul prostiei de la gură şi vei vedea că sunt extrem de multe de corectat în jurul nostru, pentru ca mâine să ne fie mai bine!
Tolerarea lipsei de respect, faţă de mine sau faţă de principiile democratice, este o vină prea gravă ca să mi-a asum! Prefer să fiu lătrat de un mititel (conform DEX: mititel = un bastonaş de carne tocată, care se unge cu muştar pentru a putea fi înghiţit!)!
Ca dovadă că nu mă înşel în această ultimă apreciere, am să-ţi spun că
“catalin catalinandreirus@gmail.com 86.34.169.18″,
informaţia, cu care te recomanzi, nu rezistă nici la cea mai mică verificare:
Delivery to the following recipient failed permanently: catalinandreirus@gmail.com Technical details of permanent failure: The email account that you tried to reach does not exist.
Deci, în realitate, nici măcar un mititel nu eşti! Eşti doar un căcăcios , care, de după colţul anonimatului, scuipă, cu speranţa că îl bagă cineva în seamă! Poţi fi mândru: eu te-am băgat … Dar, e pentru ultima oară!
Notă: Împricinatul a comis-o din nou şi mi-a mai trimis un comentariu! Vă scutesc de citirea lui, în primul rând pentru că este de două ori mai lung decât postarea de mai sus, apoi, pentru că este împănat de 
simple mitocănii, de păreri personale ridicate la rang de regulă, de indicaţii preţioase despre ce şi cum să gândesc, despre ce şi cum să postez pe blog, … El are “dreptul la opinie”, împroşcându-mă cu noroi (pe rând, mă face leneş, pedofil, beţiv, … îmi vorbeşte chiar şi despre o lege care ar da dreptul la îmbrâncire!), dar, eu nu am dreptul la opinie … când îi demonstrez că are ceva carenţe la dimensiunea obrazului! Conform democraţiei româneşti unilaterale! Pentru cultura lui democratică, în loc de orice alt argument, postez o imagine luată într-o bancă turdeană şi … nu a murit nimeni din această cauză!
[...] · Nemeritată statuie pentru … “cătălinandreirus” [...]
If you find my work useful, if you want to encourage me to continue, you can do it by donating
De la Madame de Stael am reţinut o vorbă: Ce poţi înţelege, poţi şi ierta! Citatul este aproximativ, dar, sunt sigur că am redat corect ideea.
Îţi mulţumesc pentru acest mesaj!
Mă şocase tot ce ai scris despre mine, la adresa mea. Nu pentru că “dădeai în mine cu nesimţire” (sunt tăbăcit deja!), ci, pentru că nu reuşeam să înţeleg CINE eşti şi, mai ales, qui prodest!
M-a şocat, chiar mai mult, scuzele din ultimul mesaj! Firicel am fost pentru părinţii mei. Apelativul îmi aminteşte de primii 19 ani din viaţă! M-a durut când nemernicul de gelu l-a folosit, dându-i conotaţii peiorative. M-a durut să constat acelaşi lucru la tine (sau, cel puţin, aceasta a fost percepţia mea).Mai ales că, dacă am înţeles că nu eşti chiar gelu, nu înţelegeam la ce îţi foloseşte. Îmi păreai, totuşi, prea inteligent să fii o simplă unealtă a respectivului.
Această permanentă dedublare a ta: una simţeam că eşti şi cu totul alta mă lăsau să cred acţiunile tale, m-a înnebunit!
Îţi mulţumesc pentru această mărturisire. Toate scuzele sunt acceptate, dacă … postezi un foarte scurt rezumat a ceea ce mi-ai scris, pe blogul pe care ai turna şi bălegarul! Ai această datorie, nu faţă de mine, ci, faţă de mulţii prieteni care, prin e-mail, prin telefon sau personal, m-au întrebat de atâtea ori: Ce are tembelul ăla de Cătălin cu tine?
Dacă aş scrie eu, ar fi mai puţin credibil. Îmi pare rău că nu ai putut finaliza studiul în care mă incluseseşi … Nu intru în alte detalii private.
Mă bucur să am un prieten în plus.
Aici am inceput, aici vreau sa si lamuresc toata problema. Din respect pentru semnatarul blogului si din respect pentru cititorii care mi-au citit “apucaturile”.
Il citeam pentru ca aveam ocazia sa mai vad una-alta de prin urbea natala. Citeam tot timpul comentariile si mi se parea ca am cu cine purta o disputa, asa ca intr-o maniera disimulata am inceput s-o port. Dar cum orice lucru rau trebuie sa-si gaseasca si un sfarsit, a venit si pentru asta vremea. 
Apucaturile au fost pusee regizate, menite sa atraga reactia celui impotriva caruia au fost indreptate, prin diverse metode, in scopul de a le da o forma negru pe alb, intr-un studiu psihologic.
Stiam de blog si il citeam cu mult timp inainte sa incep comentariile si aruncaturile cu vorbe “de duh”.
Vreau sa asigur ca mojiciile si vorbele de ocara din partea mea vor inceta. In definitiv, odata “deconspirata” strategia, a ramas fara obiect. Inteleg sa ma delimitez de asemenea comportamente, in realitate. Asa cum i-am spus si lui Zamfir, promit ca “ostilitatile” vor inceta.
Voi continua sa citesc blogul cu regularitate si voi mai posta comentarii, insa de aceasta data o voi face in limitele decentei si ale bunului simt.