Cei patru au fost de la trei
Regret enorm faptul că motive personale m-au împiedicat să particip la masa rotundă la care au stat în patru colţuri vreo trei ziarişti. Pentru că nu pot să vă las fără prezentarea şi comentarea respectivului eveniment jurnalistic turdean, voi apela la consemnări ale unora dintre cei prezenţi.
Dacă ne luăm după fotografia publicată de Turdanews, nu a fost prea mare înghesuiala. De ce? 
Să nu fie interesaţi jurnaliştii locali de soarta proprie? Să nu aibă ei încredere în seriozitatea şi utilitatea acţiunilor organizate la Centru Raţiu pentru Democraţie? Să fie jurnaliştii turdeni incapabili de a sta la o masă comună, lăsând la garderobă orgoliile, personale sau ale organelor de media în care sunt înregimentaţi prin contractele de muncă, … La Centru Raţiu pentru Democraţie nu există garderobă!
Reuniunea a fost prezentată în mass-media locală, astfel:
- un editorial în Ziarul 21: Masă rotundă la Centrul Raţiu: Codul deontologic al jurnalistului
- un articol scris de Marian Oprea în acelaşi ziar: Dezbatere despre bunele practici în jurnalism
- un articol scris de Gelu Florea pe Turdanews (pentru că copilul teribil al presei locale, Ziarul AS, tocmai a sucombat!): Jurnaliştii turdeni au dezbătut Certificatul de Bune Practici Jurnalistice
Conform acestuia din urmă, “la întâlnire au participat, din partea APPC Cluj, Adrian Popa (preşedinte) şi Eugen Olariu (secretar), iar din mass media locală au fost prezenţi Marian Oprea (Ziarul 21), Emil Hălăştuan (Ziarul 21, Făclia), Horea Hudrea (CityNews, Mesagerul de Cluj), Alexandru Muntean (Pro TV Turda), Gelu Florea (TurdaNews), Brânduşa Faur-Apostol (reprezentant organizaţie neguvernamentală) şi Emese Ladanyi (Centrul raţiu pentru Democraţie)” … lipsind total reprezentanţi ai TurdaINFO şi “15 minute”.
Nu are sens să redau aici ceea ce puteţi citi în cele trei materiale enumerate mai sus. Doar paragraful despre bloggeri:
“… apăruse întrebarea dacă un blogger poate fi considerat jurnalist.
Şi dacă, de ce nu, poate fi beneficiarul unui CBPJ. Identificarea unui blogger cu un jurnalist sau, mai bine zis, atribuirea statutului de jurnalist unui blogger – cu toate asemănările existente între ceea ce se vrea definiţia jurnalistului conform CDU şi activitatea unui blogger – a rămas, oarecum, în coadă de peşte neoptându-se pentru niciuna din cele două variante posibile: e sau nu jurnalist bloggerul?“
Deci, rămânem tot pe tuşă, ca până acum: unii ne consideră colegi şi colaborăm prieteneşte, omeneşte, civilizat, alţii pot să ne ciordească munca, ştiind că nu avem în spate ştampila oficială?!
Totuşi, dacă ţinem cont de definiţia de la punctul 1.1 din CDU, unde se precizează:
„Jurnalistul este persoana care se ocupă în mod regulat de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale, sau alte probleme de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate”,
Rezultă că, avea dreptate Gelu când afirma că, principala cerinţă pentru clasificarea drept “jurnalist profesionist” este … succesul financiar. Aşa cum a dovedit el cu “Ziarul AS”!? Sau cu “Obiectiv”? Ori cu “Obiectiv de Arieş”? Sau cu “Arieş de Obiectiv”? … Cine-i mai ţine minte toate succesurile răsunătoare, memorabile şi unice?! Concluzia a venit de la … apărătoarea câinilor!
În calitate de fost jurnalist şi actualmente blogger, Brînduşa (brindu.wordpress.com) a întrebat în mod direct: „Câţi dintre voi respectaţi codul acesta?”. 
O întrebare care avea şanse, cel mult, la un răspuns ambiguu, cu atât mai mult cu cât se au în considerare cele precizate anterior chiar în aceste rânduri.
Subsemnatul, în conformitate cu cele de mai sus, rămân ce-am fost – nimic din ce-aş fi vrut să fiu! – dar, fiindcă m-am născut, sau prea devreme, sau, poate, prea târziu, rămân ce sunt … doar,
bloggerul Zamfir.
Traiasca blogging-ul facut din pasiune si fara interese financiare! Cat despre coduri deontologice la jurnalistii locali…. sa nu aud atata timp cat in publicatiile lor e atat de evidenta subjugarea ieftina fata de oricine cu bani. Sunt jurnalisti pe care cu o masa la Milexim i-ai cumparat… si ai asigurate vreo trei-partru articole favorabile timp de o luna, doua.
# IONEL: Trăiască! Eu voi merge tot pe acest drum, pentru că e cel care îmi place şi mi se potriveşte. Nu eu am făcut afirmaţia cu masa! Din păcate, nu pot nici să o infirm. Doar bunul simţ, deontologia (cea adevărată!) şi lipsa de prostfesionalism mă împiedică să povestesc multe din lucrurile pe care le cunosc, le-am văzut şi le-am suportat!
Eu nu sunt jurnalist, ci, blogger. În consecinţă, am obligaţia de a fi cinstit cu cititorii mei! Ei intră pe blog doar dacă le captez atenţia cu lucruri interesante.
A propos: chiar astăzi mi-a explicat un confrate de-a lu’ Maistru că el scrie la ziar şi eu scriu … nicăieri! Replica a venit pentru că i-am bătut uşurel obrazul şi i-am cerut să nu vorbească prostii.Deci, Colega Blogger, suntem de-acord: Traiasca blogging-ul facut din pasiune si fara interese financiare!
Ce sa zic? Mi-ar place sa fiu jurnalist…Daca-i asa cum se aude ca se dau si mese GRATIS si grase la Milexim! Daca mi-ar face si carte de munca, un an i-as deranja, un an as face somaj …
# Daurelh: Nu pot să confirm ori să infirm pentru că eu nu sunt jurnalist. Sunt doar un blogger amator. Nici măcar … profesionist!
Pana la urma, ce esti?
# rodi: Sigura certitudine este că sunt … Zamfir! Adică, îmi văd de treaba mea (despre care, unii afirmă că o fac bine!), fără să mă intereseze de lătratul nimănui. Doar al Colegului Ulise are importanţă!
Pacat ca nu ai mers acolo sa te lupti ppentru pozitia ta de bloger.
# rodi: De ce să-mi apăr poziţia de blogger?! Împotriva la ce?
Eu nu sunt blogger pentru că aş avea un contract de muncă pe care scrie “funcţia: blogger“, nici o diplomă (reală ori cumpărată!) pe care să scrie “calificarea: blogger“! Acelea, le-aş apăra.
Blogger sunt! Pentru că am un blog. Pe care scriu destul de des ca să fie un blog activ. Cât de bine scriu, cât de interesant, … rămâne să aprecieze cititorii. Nu am de ce să-mi apăr o astfel de poziţie!
Eefectiv, nu am putut participa la reuniunea respectivă. Mi-ar fi plăcut, pentru că întotdeauna ieşi câştigat dintr-un schimb de opinii.