Zilele trecute m-am nimerit, la Sala sporturilor “Ioan Stanatiev” din Câmpia Turzii, tocmai la momentul în care se desfăşurau repetiţiile Ansamblului de majorete “Angels”.
Sub îndrumarea instructoarei Crina Iepure, fetele dansau în faţa oglinzii. Mi-a plăcut felul în care se comparau cu imaginea virtuală şi îşi corectau singure mişcările, lăsându-mi libertatea să vorbesc în tihnă cu cea care le priveau cu încântare de … mamă.
Ansamblul s-a constituit în 2006, la iniţiativa Anei Sevan, iar, când îndatoririle de director nu i-au mai lăsat timpul necesar, a apărut Crina Iepure şi a preluat activitatea. În cei patru ani de activitate a ansamblului, peste treizeci de fete şi-au perfecţionat abilităţile de dansatoare, de sincronizare a mişcărilor cu muzica şi cu colegele. “În plus, se dezvoltă spiritul de echipă, se împrietenesc, desfăşoară o activitate pe care nu o percep ca muncă, ci, ca pe o distracţie” – îmi spune instructoarea fetelor.
Ansamblul este prezent, de regulă, împreună cu fanfara, la toate momentele festive din oraş. În curând, ne vor încânta la Zilele Municipiului. La sfârşitul lui septembrie vor merge la un concurs la Bistriţa.
Alte lămuriri le-am primit de la una dintre “veterane”, Iulia:
*
Ce legătură poate fi între cele două filmuleţe de mai sus? Cea care poate fi între o Iulia de altă-dată şi Iulia de astăzi. În 20 iulie 1975, a venit pe lume prima mea nepoţică, fiica surorii mele. Cu 35 de ani în urmă, cumnatul meu mi-a spart urechea, în jurul orei 18, cam la această oră, la care public acum postarea, strigându-mi, prin telefon, vestea naşterii Iuliei. Din nefericire, la numai 16 ani, a plecat dintre noi.
Mi-e dor de tine, Iulia mea dragă! Odihneşte-te în pace!
If you find my work useful and you want to encourage me to continue, you can do it by donating
AVERTISMENT SERIOS
Acest blog este un pamflet ... când nu se scrie serios pe el. Accesul este total interzis:
1. celor lipsiţi de simţul umorului;
2. celor care au alte opinii decât cele sustenabile prin argumente;
3. celor care se limitează la a citi doar titlurile;
4. celor care se limitează la a privi doar pozele;
5. celor care nu înţeleg că nu sunt decât un om şi sunt capabil şi să mai greşesc uneori. Acesta este un blog personal şi accesarea lui implică acceptarea regulilor impuse de mine (dacă cele impuse de bunul simţ ţi se par de ocolit!).
Colţul guralivilor