Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Un peu de tout

August 6, 2010 2 Comments

Expresia franţuzului s-ar traduce, liber, cu: ghiveci. Adică, un pic din toate, cele păţite de mine, fierte, în suflet şi în mintea proprie, asezonate cu ceva idei preluate din grădina înţelepciunii celor din jur, a vecinilor mei din “satul mondial”, …

Colegul Gelu

În ultimul timp, nu numai unul dintre cunoscuţi, jurnalişti ori ba, mi-au pus aceeaşi întrebare: de ce nu mai vii la şedinţele de Consiliu local? Am răspuns, la aceeaşi întrebare, cu un acelaşi răspuns: pentru că merge Gelu! Cei grăbiţi, veţi crede că “am ceva” cu personajul cunoscut sub acest nume. Oroare! Altul este motivul. Este vorba despre complementaritate. Adică: el este un jurnalist profesionist şi eu numai un blogger amator. În consecinţă, aşa cum i-am explicat o dată, facem lucruri diferite. El, jurnalistul de succes (!), prezintă, pe bani, teoria. Eu, cu spirit civic, prezint, pe gratis, realitatea. Conform principiului strămoşesc: teoria, ca teoria, da’, praftica ne omoară, mânc…!

Eu am avantajul că pot scrie exact ce văd. Chiar dacă se supără un om de ordine şi trebuie să-l trag de mânecă pe şefului lui ca … să-l aducă la ordine. Chiar dacă se supără pe mine o reatelistă, îngrozită că dezvăluirea indolenţei o poate obliga să meargă să-şi vizeze lunar condicuţa de … şomer (până apare legea cu celelalte condicuţe!?). Chiar dacă se supără pe mine un fabricant de pâine. Înghite dumicatul şi o înjurătură şi alege să aibă un pic mai multă grijă de pâinea care o pune pe piaţă (aici, mă refer la patronul pe care l-am sunat pentru că între folie şi pâine se lăfăiau doi păianjenuţi! ne-am întâlnit, de curând, şi a reiterat mulţumirile pentru atenţionare!). Nici unul dintre aceştia, nu are ce să-mi ia! Nu-mi taie publicitatea, nu-mi suspendă ratele care mi le plătea pentru şantaj, nu-mi ia boii de la bicicletă (pentru simplul motiv că … nu am bicicletă!), de călcat cu maşina nu poate pentru că trăiesc de o viaţă printre maşini (dacă nu m-au atins pe drumurile de la Canal, nici chiar cei care, poate, ar fi dorit!?). Doar câte-un şobolan “viteaz”, iţit de sub preşurile anonimatului de pe internet, mă mai ameninţă, ba că face BAU!, ba că munceşte din greu la un blog “anti-zamfir”, ba că …

A propos de sperietură: de curând, un astfel de şobolan, mă suna şi mă lătra, foarte fioros, pe limba suinelor, pe motiv că “vorbesc cu nevastă-sa”! Nu reuşeam să înţeleg care era nevastă-sa, aia cu care eu vorbeam! Apoi, am constatat o coincidenţă: apelurile veneau după ce discutam, cu o anumită doamnă, despre bloguri, mai ales pe messenger. Am explicat doamnei respective că m-ar durea să ajung să constat că bănuiala mea ar fi reală. După o normală reprezentaţie cu “scena persoanei jignite” din opereta “În afară de tine, noi suntem perfecţi“, actul II, tabloul al VI-lea, a doamnei … telefonătorul înjurător şi-a luat concediu! Pură coincidenţă!

Acum, aţi înţeles de ce mă bucur că merge Gelu la şedinţele de Consiliu local!? E mai bine pentru amândoi!

Mici desincronizări

Mi-am intitulat postarea, despre “Festivalul naţional Chemarea munţilor”, cu o mică inadvertenţă, numind manifestarea ca “Chemarea dealurilor”! Pentru că nu s-a ridicat deloc la înălţimea formelor de relief al căror nume l-a împrumutat.

Ziceam: Nu este de mirare că, după coborârea de pe scenă, la autobuz, rădăuţenii erau atât de entuziasmaţi de organizare: “Am fost la multe festivaluri, dar, … nimeni nu şi-a bătut joc de noi ca la Turda” – mi-a spus Ovidiu Foca. “Scuza cu CD-ul care sare de la o melodie la a treia de mai încolo, e puerilă. De ce nu ne-au spus, că aduceam CD-playerul nostru portativ! Şi am dansat pe întuneric!“. Şi, mai mult, precizam care este justificarea unei organizări de mântuială: Totul era previzibil, încă din afiş! Având la “parteneri media” nu mai puţin de trei organe media, pe care viaţa le-a tratat a la Ciomu, … Ziarul AS, Obiectivul de Arieş şi Jurnalul de Arieş!

Răspunzând unor comentarii, care, ca de-obicei, taxau intransigenţa mea, raportată la crasa diferenţă între ce am văzut şi ce ar fi trebuit să fie, cerându-mi să fiu mai îngăduitor, am afirmat: Când au dispărut fabricile, am fost îngăduitori. Când s-au dublat bugetarii, am fost îngăduitori. Când a crescut deficitul, am fost îngăduitori. Când Ghiţă Aporcului a scuipat pe stradă, am fost îngăduitori. Când Petre Ascroafei a parcat aiurea şi a blocat intrarea la un magazin, am fost îngăduitori. Când Vasile Căcătescu m-a îmbrâncit, am fost îngăduitor. Când Regia lu’ Peşte ne-a încărcat la factură, am fost îngăduitori.
Situaţia actuală a României este absolut normală pentru că … am fost îngăduitori.
În schimb, firma de gaz nu a ţinut cont că vecina a modificat instalaţia şi m-a lăsat fără gaz. Când vecina îmi ocupă pivniţa, sunt îngăduitor. Din păcate, sunt îngăduitor şi nu am inima să-i dau în judecată.
Este o altă vorbă: decât aşa, având în vedere banii MEI cheltuiţi, mai bine deloc! Dacă vedeai ochii rădăuţenilor după spectacol … pe mulţi ai fi popit şi tu! Şi eu aş vrea să auzim de un pic mai bine!

Şi am mai adăugat, la îndemnul “trebuie să-i apreciem pe toţi participanţii, … batăr cineva îşi mai dă interesu câtuşi de puţin pentru latura folclorică”: Păi, tocmai, asta-i buba, că, nu-şi prea dă interesul! Hai, să împărţim lucrurile:
- a organiza, este una şi este o treabă meritorie;
- a participa, este alta şi este o treabă onorantă;
- a face lucrurile de mântuială, este cu totul altceva şi nu este nici meritoriu şi nici onorant!
A face un festival, cu pretenţia de naţional, cu organizarea care a fost … este exact cum a afirmat rădăuţeanul! La orice manifestare, oricât de super-extra-bine organizată, pot apărea întâmplări neprevăzute. Dar, când “întâmplările” se repetă a 19-a oară, … în mai puţin de o oră!?
A propos, îmi amintesc de o seară de la Festivalul de la Braşov, prin anii ’70. Recital, Dalida ori Sarita Montiel?! Nu mai ştiu precis. Oricum, era vorba de o Celebritate! Începe melodia şi … cântăreaţa tuşeşte. Un semn discret spre orchestră, care se opreşte, publicul amuţeşte, neînţelegând ce va urma, cântăreaţa prezintă un cuvânt de scuze publicului, face un alt semn spre dirijor şi … totul decurge normal mai departe.
Dacă ar fi fost numai CD-urile săritoare … Rădăuţenii SIGUR nu vor mai fi încântaţi să vină la “festivaluri naţionale” la Turda!
Lipsa de profesionalism, pe banii contribuabililor, frizează frauda!

Castravetele grămezii

Am descoperit blogul unui adolescent. Şi, ce e grozav în asta?! Respectivul este clujean. Şi, ce e grozav în asta?! În plus, îmi place cum scrie. Şi, ce e grozav în asta?! Dar, tânărul este şi rugby-ist. Acum, mă tem că veţi modifica întrebarea: Şi, ce e normal în toate astea?! Tocmai aceasta este normalitatea: un adolescent să-şi dezvolte liber, simultan, mai multe faţete ale personalităţii. Pentru că şi diamantul, dacă-l şlefuieşti în mai multe faţete … Iar, un proverb german spune că, pentru a ieşi bine o lucrare, trebuie să pui cei trei H (în germană, cu această literă încep trei cuvinte: minte, inimă, mână!).

Am sugerat, tânărului coleg de blogoreală, să scrie despre sportul pe care îl îndrăgeşte. Despre Rugby! Am scris cu majusculă pentru că eu ŞTIU că este un sport nobil!

L-am îndemnat: Rugby-ul, ca orice sport, ca orice hobby, ca orice treabă omenească, este minunat. Mai ales, dacă pui suflet şi ai norocul să ajung într-un colectiv ca al vostru! Ce-ar fi să povesteşti pe blog despre asemenea lucruri? Lumea ştie despre rugby că se joacă cu un castravete şi este practicat de bărbaţi pentru că este un joc foarte dur!
Eu am norocul să ŞTIU că nu este deloc aşa!
Spune-le şi altora! Blogul tău îmi spune că ai ceva sămânţă de talent.
Pune-o în pământul blogorelii, ud-o cu ceva trudă şi … ne vom bucura
când va înflori!
Poţi începe prin a povesti ce s-a petrecut la Constanţa! Promit o bere … fără alocool!

Ca să-l stimulez, i-am povestit ceva din vremea când aveam vârsta lui şi eram, temporar, clujean, ca şi el:

În clasa a X-a, când eram căminar la “Adi – Şincai”, fiind foarte restanţier la şpagă către tov. pedagog de la cămin, am fost dus la directorul educativ al căminului pentru grava abatere de a lipsi în fiecare miercuri de la 17 la 17,30 de la meditaţia colectivă!

Ştia unde merg, pentru că i-am spus. Era jumătatea de oră în care studenţii de la Dima exersau pe orga din biserica de lângă cămin. Intrarea era gratuită. Sâmbătă seara, când erau concerte, mă lipeam cu spatele de zidurile bisericii, între contraforturi, închideam ochii şi ascultam concertele pentru care alţii plăteau bilet de intrare!
Am povestit toate acestea directorului şi … nici când m-a prins cu ţigara în gură, pedagogul nu m-a mai pârât sau pedepsit! Mă tem că luase el papara pentru care mă dusese la director. Mai ales că eram de la clasa de suprareal, cu care “se înţelegea mai greu”, pentru că eram foarte … uniţi! Învăţam serios, chiuleam rar, dar, temeinic!, noi eram baza şi la cercul de mate ori fizică, dar, şi la cel de biologie, franceză ori literatură, ne distram de minune, mereu în gaşcă!

Aveam 19 ani pentru prima dată! I-am mai împlinit de două ori de-atunci, dar, parcă nu mai e chiar aşa de frumos!
Sunt sigur că nu-ţi place Zaharia Stancu (şi eu, şcolăreşte, “l-am urât”!), dar, îţi scriu un sfat, de fapt, un citat din Stancu:

Ochii morţilor nu rămân vii!

Grăbeşte-te să vezi lumea cât eşti viu!

Mutantis-mutandis: Oricât te-ai strădui, când împlineşti a treia oară 19 ani, e mai trist ca prima oară! Trage tare! Învaţă, munceşte şi distrează-te, cu aceeaşi seriozitate! Îndemnul este valabil pentru oricine, indiferent de vârstă!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Gânduri Zamfiriene

2 Comments → “Un peu de tout”

  1. ZamPop 9 years ago  

    # Catalin: Nu-ţi pot aproba “comentariul”, pentru că încalci toate regulile: de la cele ale bunul simţ, la cele ale omeniei, …
    Să-ţi dea Dumnezeii tăi multă sănătate, că, obraz se vede că nu mai este nici o şansă!

  2. Catalin 9 years ago  

    Draga Zamfir,
    Mai şobolan slinos eşti tu decât mine!
    Târâtura-Voastră… Mi-ar plăcea să fii odată pe trecerea de pietoni iar un şofer să încerce odată să te ia pe capotă, după care să te tragă de barbă şi să te ia la rost, sfidându-ţi dreptul tau de Cetăţean, despre cum ai îndrăznit să traversezi prin loc marcat şi semnalizat corespunzător.
    Eu n-o s-o fac pentru ca este ilegal, nicidecum pentru ca e imoral.
    N-o să-ţi fac nimic, niciodată. Pentru ca nu-mi pun mintea cu lepădăturile. Dar tare mi-ar plăcea să te văd căcat pe tine, cum ai fost (la propriu) când făceai naveta la Iara…

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line