Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Bucovina, Basarabia, România

March 27, 2011 6 Comments

Motto: În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan”

Marea Aglomeraţie din Decembrie, cea care a schimbat „buna orânduire ceauşistă cu nenorocirile de astăzi” (din păcate, mulţi fac această cretinoidă afirmaţie, comparând binele de-atunci cu răul de-acum!), mi-a adus şansa mai multor împlinire de vise. Unul a fost să calc prin locurile prin care mama a fost nevoită să calce în nedorita ei calitate de refugiată din Ardealul de Nord, prin anii ’40.

România, mare şi dodoloaţă, în anul 1936

În decembrie ’90, când tata îşi încheia conturile cu cancerul şi, din păcate, şi cu viaţa, am dus la Departamentul de terminologie al Academiei de ştiinţe din Chişinău două valizoaie cu cărţi. Multe dintre ele cumpărate, în cursul anului, special pentru a fi dăruite fraţilor noştri de dincolo de Prut. „Ne-aţi adus cu valiza cărţi pe care nu ni le-au adus cei cu camioanele!” – mi-a mulţumit persoana care a preluat cele o sută de volume. M-a şocat faptul că, ulterior, deşi pe fiecare carte era aplicată ştampila cu numele şi adresa mea, ca ex-libris, nu am primit nici măcar o carte poştală. Ceea ce dovedeşte că basarabenii sunt, cu-adevărat!, români adevăraţi!

Dar, pentru mine a fost foarte important faptul că, după predarea cărţilor, am vizitat Chişinăul, am călătorit cu un autobuz până la Beleaevka şi cu altul până la Odessa, iar la întoarcere am venit la Chişinău cu trenul.

Pe drumul dintre Chişinău şi Beleaevka am avut un vecin de scaun de la care nu am putut scoate, în prima jumătate de oră, decât firave răspunsuri monosilabice. Apoi, am aflat că e bulgar din Moldova, că „trebuie să ştim moldoveneşte pentru că trăim aici” şi am constatat că e un simpatic … guraliv! Şi-a justificat reţinerea din prima parte a călătoriei: „N-am ştiut cine sunteţi”! Când s-a convins că, într-adevăr, sunt doar un turist care vrea să vadă Beleaevka şi Odessa, a redevenit … om normal.

Timp de o oră, prin Beleaevka nu am găsit pe nimeni dispus să-mi vorbească pe româneşte. Când a fost mama pe-acolo, timp de un an şcolar, ’41/’42, până a venit mutarea învăţătorului Corâciu în altă parte (mi se pare că la Reni – Ismail), localnicii se lăudau cu mândrie că sunt „urmaşii lui Ştefan cel Mare”! Acum …

Din discuţia cu alţi basarabeni, am aflat că şi dincolo de Odessa, prin zona Nikolaev-ului, sunt comunităţi compacte de români.

Plecând din Beleaevka cu regretul de a nu fi auzit vorbă românească, pe autobuz – un fel de A8 înghesuit cum erau autobuzele ce mergeau marţea de la Turda la Iara! – o ţigancă autentică se răsteşte unuia care o deranjase: „Mânca-mi-ai p…”, cu cel mai neaoș accent românesc! M-am întors, ca să nu creadă că de ea aş râde. Eu râdeam pentru că, româneşte am vrut să aud, româneşte am auzit!

La Odessa, am văzut Marea Neagră de pe esplanadă (mama fusese vrăjită de imaginea aceasta: fetiţă de vreo zece ani, venită de la Carei, a rămas marcată pe viaţă de imaginea aceasta!), am asistat la o păruială executată foarte artistic şi convingător de două „doamne”, fardate, machiate, la coadă la … cur-papir!, nu am putut să cumpăr o agendă pentru că … nu aveam paşaport de Ucraina, …

De ce mi-am amintit toate acestea? Pentru că la 27 martie 1918 (după stilul nou, la 9 aprilie), Basarabia se unea pentru totdeauna cu România. “Totdeauna” … până n-au mai vrut sovieticii şi nemţii! În ’40! Acum, o parte din Bucovina ţine de Ucraina, ca şi o parte din sud, de la malul Mării Negre, cu Cetatea Albă a lui Ştefan cel Mare, iar, restul este numit pompos: Republica Moldova. Din care s-a mai ciuntit, din nou o părticică, pentru o “republică de tip stalinist”. Pentru că marea artă a sovieticilor a fost anexarea, şi apoi modificarea limitelor, teritoriilor dimprejur.

Astăzi, am tot mai puţin timp să-mi amintesc de fraţii de peste Prut. Îmi amintesc cu nostalgie de continuarea călătoriei descrise mai sus, cu vizită la Cernăuţi şi discuţia din tren cu un moldovean, fost ofiţer în armata “roşie”, care-mi spunea că chestia cu milionul de basarabeni duşi cu forţa în Siberia “sunt poveşti”! Îmi amintesc cu nostalgie, discuţia avută, cu un an mai apoi, cu un psiholog in Ungheni, care a făcut armata la graniţa cu China, unde a găsit comunităţi compacte de moldoveni! Şi discuţia cu un adolescent, la Bălţi – parcă, care mi-a spus: “Nu am avut încă bucuria să văd munţi” şi mă invidia că sunt vecin cu Munţij Trascăului şi Cheile Turzii!

Astăzi citesc poveştile Stelei Popa, ca să mai aflu câte ceva despre fraţii din, prea sovietica încă, parte a Moldovei lui Ştefan cel Mare!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Viata ca o gluma

6 Comments → “Bucovina, Basarabia, România”

  1. ZamPop 8 years ago  

    # Daurel: Mă tem că … prea ai dreptate ca să te contrazic. Cam toţi basarabenii cu care am discutat mai mult mi-au confirmat, direct ori implicit, acest lucru. Ar fi vrut cu România, dar, fără să piardă privilegiile din relaţia cu Rusia.

  2. Daurel 8 years ago  

    Poate gresesc, insa am im presia ca basarabenilor le convine sa suga de la 2-3 oi…In aceasta judecata sunt convins ca sunt fratii nostri.

  3. ZamPop 8 years ago  

    # irina: Sunt gânduri sincere, amintiri plăcute şi dureroase, … Le-am publicat cu speranţa că voi isca gânduri şi prin alte tărtăcuţe!

  4. irina 8 years ago  

    impresionant!

Trackbacks For This Post

  1. Trafic cu Hituri (runda 61) « Teo Negură - 8 years ago

    [...] Teo, Teo Negura, Theodora, Ulise, Umograf, Vania, Veronicisme, Vis si realitate, Zam-Fir Pop,  Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu’ si [...]

  2. Bucovina, Basarabia, România | Stiri Bloggeri Din Romania - 8 years ago

    [...] here: Bucovina, Basarabia, România This entry was posted in Uncategorized and tagged a-dreptului-istoric, a-noroadele-singure, [...]

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line