Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Fă bulă presată

June 16, 2011 2 Comments

Cred că am vrut să scriu, ca titlu, …

Fabulă presantă

Ce m-a speriat chiar aşa de tare încât m-am bâlbâit în scris? O nouă lecţie de deontologie, de corectitudine, de profesionalism şi de democraţie în jurnalism. Doar că, acum, la catedră este Magister Ionel. Nu Perlea, ci, Ignat. Iată ce şirag de perle îmi înşiră cel care crede că eu aş fi un jurnalist de două sute:

Zamfire, tu m-ai bagat in aceeasi oala cu Gelu. Tu vorbesti mai nou, alaturandu-ne, fapt care lui ii convine iar mie imi provoaca sila. Te rog, pentru ultima data, daca ai ceva cu mine spune-mi in fata. Nu am facut niciodata misto de tine si te-am respectat mai mult ca tine. O dovada este si faptul ca iti raspund aici. Eu m-am saturat ca presa asta locala sa fie jignita si patata de un tip care are multi acoliti, in politica si in afara ei (este vorba de Gelu Florea). Ca si tine, stiu cine are valoare si onoare intre jurnalisti si stiu cine este informat de alde-Popescu, ca sa nu mai dau nume. Dar tu, purtandu-ti disputa cu respectivul nu esti atent si improsti si pe ceilalti. Iata cum, cu toata stradania mea de a-mi face munca onest, am ajuns sa fiu vazut de unii care n-au nimic de-a face cu presa din zona drept un personaj negativ. Nicio problema cata vreme mie imi pasa doar de opinia celor care ma cunosc sau au avut macar de-a face cu mine, nu de cea a tot felul de putoi platiti de altii sa comenteze si sa ma umple de noroi, Stiu cine-i dirijeaza si nu e numai Gelu, sunt mai multi, fapt care ma onoreaza si imi semnaleaza s-o tin tot asa, ca sunt pe drumul cel bun. De aceea, ma deranjeaza cand tu ai o reactie prin care vorbesti in aceeasi termeni despre toti din presa locala. Eu zic sa ne lasi sa ne facem munca asa cum stim mai bine, iar daca tu crezi ca eu am gresit cu ceva, te rog sa ma critici pe fata, adresandu-mi-te mie si nu la modul general, bagandu-ma in aceeasi oala cu Gelu. Te rog sa recitesti cele scrise de tine si sa vezi ca am dreptate.
Spor la munca.

Să analizăm pe puncte, ca să nu devin un jurnalist profesionist, sărind din două-n două şi răspunzând la a treia:

1. Eu nu te-am băgat în nici o oală

Mie, doar, mi s-a părut că ai fi pe-acolo. Hai să facem o mică istorie a isteriei: în cele două redacţii în care am lucrat, periodic, se dezbătea problema: “îl mai înghiţim mult pe tembel?”; şi se confruntau, mereu, două tabere ad-hoc: cea cu “atinşii“, care jurau în barbă că-l desfiinţează pe cretin, şi cea cu “neatinşii” (bieţii de ei nu înţelegeau că le lipseşte doar cuvântul “încă”!), care venea cu ramura de măslin în dinţi şi explica faptul că nu trebuie să ne coborâm până la nivelul lui şi că, dacă-l lăsăm în pace, se potoleşte. Recunosc faptul că, mult timp, am fost în cea de-a doua dintre tabere. Aduceam, ca argumente, filosofia populară: “înţeleptul cedează”, “tăcerea-i de aur”, … În timp, absolut toţi am înţeles că nu poţi aplica perceptele înţelepciunii populare în raport cu nenea Păun. … dacă nu-i fudul, … Având ambiţia de a deveni primul, nu cunoştea altă posibilitate decât ce a învăţat de la Păcală: poţi trece valea călcând pe câpăţâni de oi. Neavând oi, sunt buni şi colegii! Nu-i aşa, Publius?

Presa locală este formată, cu sau fără voia ta, din mai multe straturi: cei din redacţiile TV, cei din redacţiile de radio, cei din redacţiile de tipărituri, mai nou şi cei din redacţiile de online, şi bloggerii. Bloggerii sunt cei care scriu, mai bine sau mai rău, decât voi, ăştia care deţineţi sipetul cu adevăruri, mai ordonat sau de capul lor, dar, fără bani şi, ce e mai grav, fără a fi încorsetaţi de vreo politică editorială dictată de bani. Nu te umfla, că am trăit dureroasa experienţă, înainte de  mă coborî la nivelul local (îmi explica cineva că ar fi degredant să nu scrii măcar la presă judeţeană), când am scris şi s-a publicat un articol bun, dar … m-a chemat directorul de marketing să mă întrebe dacă mai vreau salar! Cică, din cauza articolului prea bine scris, prea documentat, prea corect în exprimare … pierdem publicitatea de la firma respectivă! Tu – sau jeluţu sau altul – nu poţi scrie despre dalele care cloncăne prin centru pentru că, presupun, o parte din încasări îţi vin de la aceste dale – de la cel care le-a pus cum le-a pus sau de la cel care nu vede că s-au pus cum s-au pus. Nu poţi să-i spui unui blogger ce să scrie. Decât, dacă reuşeşti să-l sperii cu ceva. Nu poţi să obligi un blogger să publice intelighentul tău “comunicat de presă”, scris în neaoşa română de baltă!, pentru că nu-ţi poate da chitanţă. Aşa cum nu poţi pune pe blog un baner cu “Petrică îţi doreşte: Paşte Fericit” şi să-l plăteşti din banii primăriei, partidului sau regiei/companiei, pentru că bloggerul este – chiar – independent, nu numai pe frontispiciu.

2. “mie imi provoaca sila”

De nenumărate ori, jeluţu – colegul tău, jurnalist profesionist - a dat în mine. Uneori, mai direct ori mai voalat, ţi/v-am cerut/sugerat implicare. Nu ca să mă aperi pe mine, personal, ci, noţiunea de Om, de Cetăţen, de civilizaţie, de democraţie, de deontologie jurnalistică, în ultimul rând. A plouat de fiecare dată. Nu doreaţi niciunul să se dea şi la tine. Era destul o victimă. Acum, te deranjează că vă văd în aceeaşi barcă şi, repet, am impresia că vâsliţi înspre aceleaşi ape cu nuanţe optimiste de oranj. Mie mi-a provocat silă de mai multe ori. De ce mă informezi că îţi provoacă scârbă? Hai, să-ţi spun un secret, Domnule Polichinelle: nu numai nouă! Noi suntem, doar, cei care am avut tăria să o spunem public!

3. “daca ai ceva cu mine spune-mi in fata”

Nu mă cunoşti sau nu vrei să-ţi aminteşti, dacă îmi ceri să fac ceea ce fac întotdeauna. Dacă nu ţi-am spus, înseamnă că nu am. Ştii bine că prefer să scuip în faţă. Las pentru alţii linsul în cur. Am admirat la tine darul de a lua în zeflemea orice treabă, de a o clarifica cu acel “Ha, ha, ha”. Când nu am ştiut (sau nu mi-a plăcut ce aş fi putut să spun, m-am ridicat şi am plecat; dar, ne-am explicat după o săptămână. Deci, nu ne-au rămas lucruri nelămurite.

4. “Nu am facut niciodata misto de tine si te-am respectat mai mult ca tine”

Scuze, nu eram la ora de sinceritate? Chiar două … gogoşi, una după alta? Dacă nu ar fi gogoşi, eu de ce nu mi-am dat seama? …

5. Eu m-am saturat ca presa asta locala sa fie jignita si patata de un tip care are multi acoliti, in politica si in afara ei (este vorba de Gelu Florea)

Şi, eu ce trebuie să fac? Să vin să vă fac curăţenie? Ai văzut ce a păţit femeia de serviciu de la hotelul american unde şeful de la femei … Este al vostru – colegul vostru, jurnalist profesionist, cu acreditare, deci, este garantat obiectiv 100%, corect, deontologic, democratic, civilizat, … Mie, aşa mi-ai scos ochii. Acum, vrei să mi-i pui înapoi ca să văd cum vă face de râs?!

6. “purtandu-ti disputa cu respectivul nu esti atent si improsti si pe ceilalti”

Sunt ultimul care să facă generalizări gratuite. De vreo patru decenii, muncesc să conving pe toţi semidocţii cu pretenţii, ca şi pe orice ronghioş beat de pe stradă, pe orice puţoi nesimţit, că bărboşii nu sunt toţi derbedei, prin definiţie. Dar, după felul în care ai reacţionat tu, după felul în care a reacţionat Colegul tău (!), care ţi-a apreciat reacţia!, m-aţi obligat să observ că sunteţi o echipă. Ţi-a acordat stima lui. Încă, nu ai pierdut-o chiar pe toată din partea mea.

7. “cu toata stradania mea de a-mi face munca onest, am ajuns sa fiu vazut de unii care n-au nimic de-a face cu presa din zona drept un personaj negativ”

Aici, nu mă îndoiesc că vorbeşti despre mine! Mulţumesc pentru apreciere. “Unii” este jeluţu, nu-i aşa? Sper că am descifrat bine textul tău.

- / -

Mă vei ierta dacă las pentru mâine restul analizei magistralului text pe care mi l-ai pus la dispoziţie cu atâta mărinimie. Sunt prea multe idei geniale, ca să nu iau la purecat (cuvânt utilizat, aici, la figurat! sper că, spre deosebire de Colegul tău, înţelegi şi sensul figurat al cuvintelor!). Deci, …

- va urma -

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Gânduri Zamfiriene

Trackbacks For This Post

  1. Melodia zilei- Guess Who-Tot mai sus « Alice Georgiana - 7 years ago

    [...] Link-Ping, LumiRO, Lunapatrata, Mircea Florescu, ELENA, Raul, Se-cret, Sophie, SoriN, Umograf, Zamfir Pop, Schtiel, Vladut [...]

  2. Fă bulă presată | Stiri Bloggeri Din Romania - 7 years ago

    [...] the article here: Fă bulă presată This entry was posted in Uncategorized and tagged a-speriat-chiar, fabul, gânduri zamfiriene, [...]

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line