Am primit o invitaţie. Mai bine spus: o adevărată provocare! Care seamănă cu cea primită, în ‘68, la faza locală a Olimpiadei de română. În timp ce toţi, cu febrilitate, reciteau fiţuicile pregătite de-acasă (nici pe-atunci „nu se ştiau subiectele secrete”!), eu mă uitam de la fereastra de la etajul doi al şcolii mele (astăzi, se numeşte „Andrei Şaguna, dar, pe-atunci era botezată mult mai prozaic: „nr. 4”), la panorama centrului vechi al oraşului, în care casele nu aveau decât un singur etaj. S-a anunţat tema compunerii: Cum va arăta oraşul meu în anul 2000. Am scris, pornind de la momentul de reverie de dinaintea începerii concursului, un vis despre cum va arăta oraşul meu peste vreo trei decenii. Compunerea a fost evidenţiată pe judeţ. Şi-atât. Nu se dădeau diplome, premii, nici măcar un 10 la română. Chiar şi informaţia despre aprecierea lucrării mele a aflat-o, neoficial, mama, fiind profesoară.
Chiar aşa: ce-mi place? Sunt dator oraşului meu cu această nouă compunere, la peste patru decenii de la precedenta, mai ales că, în anii în care am activat ca jurnalist, în presa scrisă, mai întâi, şi ca blogger, în ultimii ani, am fost nevoit să arăt puzderie de aspecte urâte. Nu din vina oraşului, ci, a oamenilor neoameni dintre locuitori sau, mai rău, dintre „demnitarii” fără demnitate. Dar, să lăsăm urâtul sau trecutul (deşi, pe acesta nu am cum să-l las de-o parte!), oamenii (deşi, Turda are mulţi oameni adevăraţi, de altă-dată ori de-acum, dar, şi printre cei care acum se formează, multe valori) ori pecetea pe care o pun pe oraş democraţia prost înţeleasă ori intenţionat aiurea aplicată, … şi „să revenim la cestiune”.
Nu sunt turdean, get-beget, prin origine, chiar dacă am avut bunici aici. Am sânge amestecat, venind, prin strămoşi, de prin Lancrăm, Tăşnad, Gorj, m-am născut pe alte meleaguri, la Satu Mare, mi-am făcut studiile preşcolare la Baia Mare, şi sunt turdean abia din ’60. De la vârsta abecedarului. Cele peste cinci decenii care s-au scurs de la acel moment, pot fi considerate a fi „o viaţă de om” şi îmi dau dreptul să mă consider turdean!
Ce-mi place la oraşul meu?
În primul rând, aşezarea geografică. La ieşirea din Apuseni, Arieşul şi-a construit o luncă largă, pe două nivele, unde şi-a dat întâlnire cu Valea Racilor. Şi cu alte pâraie mai mici. Cel mai important, din punct de vedere istoric, este pârâul Pordei. Pentru că, se spune că aici ar fi fost sătucul dacilor, Patavisa, cel care a devenit municipiul romanilor, Potaissa. Întins de partea cealaltă a dealului pe care s-a construit Castrul Legiunii a V-a Macedonica, oraşul medieval a beneficiat de aurul alb din celălalt deal: sarea. Tot geografic vorbind, nu pot să nu aminteasc bijuteria cu care vine la întâlnirea cu străvechiul Aureus, Hăşdatele: Cheile Turzii. Valea Racilor a încercat şi ea, dar, nu i-a reuşit decât mai mica perlă a Cheilor Turului.
Panoramă asupra Pârâului Pordeiului, de unde s-a scurs spre Arieş aşezarea dacă
Ce-mi place, în mod poetic, romantic, la oraşul meu, sunt cele două dealuri între care s-a revărsat, pe Arieş în jos. De pe oricare dintre ele, ai şansa panoramei. Ai şansa de-al vedea în căuşul văii, ca într-un căuş de palmă de uriaş.
În al doilea rând, istoria, mai mult decât bimilenară a locurilor. Patavisa, Potaissa, Turda. Dacă-ţi roteşti privirea, auzi legionarii romani, găzduiţi în Castrul de pe Cetate, auzi icnetele tăietorilor de sare, din dealul ăstalalt, auzi durerea ostaşilor cărora le-a fost ucis căpitanul, Viteazul Mihai, pe câmpia Turdei, auzi gemetele Hărcanei lui ’44, auzi clopotele bisericii care de cinci secole bate în Turda Nouă, auzi parlamentările Dietei de la Turda, …
În al treilea rând, mediul natural. Atât cât a rămas el, natural. La doi paşi de casa mea, peste deal, am Durgăul. Ceva mai încolo, Băile Sărate. Dincoace am Arieşul, cu lunca de dinainte de Turda şi cu cea de mai la vale. Dacă urc pe dealul Dăbăgăului, îmi pot arunca privirea peste alte dealuri, ca să mă conving de văluritele dealuri şi văi succesive, pe care consăteanul tatălui meu, Lucian Blaga, le-a remarcat şi le-a inclus în filosofia sa, comparându-le cu sufletul zbuciumat al ardeleanului. Încolo, am coama în care e fierăstruită Cheile Turzii, de la care defileul duce apa spre saltul peste piatra de la Ciucaş. Lunca superioară, cu Moldoveneştiul cepei roşii, Bădeniul şi Bogata, înspre Luna, tăiată acum de panglica autostrăzii.
În al patrulea rând, aşezarea geografică, istoria şi mediul natural, care, împletite, ar permite unui turist să o ia, timp de o săptămână, în fiecare zi în altă direcţie şi cu proiecte pe alt plan, şi tot nu ar termina de văzut şi de aflat … tot Ce-mi place la oraşul meu!
- * -
Fostul Lapidarium
Fiecare dintre aspectele enumerate mai sus, ar merita tratarea exhaustivă. Blogurile mele încearcă acest lucru.
Dacă întrebarea ar fi fost “Ce nu-mi place la oraşul meu?”, răspunsul ar fi fost mult mai scurt: faptul că turdenii, locuitorii şi “demnitarii”, nu-l iubesc.
Nu mă refer la aspectul declarativ, ci, la faptele cotidiene!
- / -
Notă: Concurez în compania unor bloggeri de seamă, oameni care îşi iubesc, fiecare, propriul oraş: Dan Botoman, Cristina Dragomir, Cristina Costea, Maria Petrescu, Cezar Bianu, Ioana Bogorodea, Bogdan Tincu, Ioana Matfeev, Alexandra Ghita, Daniel Botea, Dragos Dan, Echipa Copilarim, Flaviu, Aldea Anca, Manuel Avramescu, Rares Manescu, Ionut Prepelita, Cezar Vasile, Florina Fecioru, Andrei Ichim, Adita Rotaru, Lia Ardelean, Raluca Brezniceanu si Anda Tepei.
Update: Juriul a fost format din: Razvan Pascu, Alex Filip si Florin Arjocu, bloggeri recunoscuti pentru sustinerea turismului romanesc. Conform Castigatorii campaniei ‘Ce-mi place la orasul meu’ ei au hotărât că eu am câştigat, cu postarea de mai sus, premiul cel mare: o bicicletă! Le mulţumesc pentru aprecieri.
Daca bicicleta e chestia aceea cu doua roti, sunt dezolat de vestea pe care mi- o trimiti: eu imi doream o tricicleta, un triciclu, o chestie cu trei roti, pentru ca – in bena din spate – sa-l pun pe Ulise, companionul meu de haladuiri!
Spiciul meu la decernarea premiului, va fi:
Multumesc Colegului Ulise, pentru ca datorita lui pot “umbla de nebun”, in jurul cozii lui si al Turzii mele!
Dar, până nu pun mâna pe bicicletă, nu cred: prin 2000, am câştigat la un concurs la TVR cinci milioane! Încă, nu am văzut nici un leu!
[...] Ce-mi place la oraşul meu? – v-am povestit deja şi m-am ales cu … o bicicletă! [...]
[...] carmen, vania, calin, gabryellehelen, vizualw, androxa, schtiel, lili, zamfirpop, [...]
[...] din colecţia filumenistei Dorotea Momir – Timişoara) – / – Bloguri de care mă ocup: blogger, turdeanu’, ulise, zamphotograph, filumenie, de turda şi aefc, florina, blogolog, zolty, [...]
[...] link: Ce-mi place la oraşul meu? This entry was posted in Uncategorized and tagged arieş, comunitară, economie, etajul-doi, [...]
If you find my work useful, if you want to encourage me to continue, you can do it by donating
# Rux Andra: Mulţumesc. Evident că vom găsi noi o soluţie. Deocamdată, tocmai am verificat prognoza: mâine şi duminică sunt zile de hălăduială. Cel puţin una o vom face şi, cred că va fi la Cheile Turului. N-am mai fost de mult pe-acolo. Sau, poate, vom merge la Izvorul de mărătoare (apă sărată) de la Miceşti. Acolo, chiar că nu am fost niciodată, încă. Oriunde vom merge, vei afla. Să ai un week-end plăcut!
Felicitari pentru premiul cel mare:)!! Sunt sigura ca veti gasi o solutie pentru a-l lua la plimbari cu bicicleta si pe Ulise:)
# petre: Nu mă cunoşti: tot pe jos şi tot cu Ulise voi merge. Bicicleta o voi folosi puţin. Sau, poate, îl voi duce pe Ulise în raniţă!
Daca meri cu bicicleta nu-l mai poti duce si pe Ulise.
# Cezar Bianu: Mulţumesc pentru apreciere. Dar, nici vorbă de asemănări cu Sadoveanu, pentru că descrierile mele sunt mai puţin în cuvinte şi mai mult în imagini. Pana mea este mai degrabă … aparatul de fotografiat/filmat,
Frumos articol, dupa cum stiam deja, il meritai – pe el,premiul. Felicitari si la mai multe descrieri sadovene
# ioana: De vreme ce s-a aflat, trebuie sa prezint spiciul meu la decernarea premiului:
Multumesc Colegului Ulise, pentru ca datorita lui pot “umbla de nebun”, in jurul cozii lui si al Turzii mele!
# Atitudini: Daca bicicleta e chestia aceea cu doua roti, sunt dezolat de vestea pe care mi- o trimiti: eu imi doream o tricicleta, un triciclu, o chestie cu trei roti, pentru ca – in bena din spate – sa-l pun pe Ulise, companionul meu de haladuiri!
Multumesc pentru felicitari!
Despre premiu, voi vorbi dupa ce pun mana pe bicicleta. Prin 2000, am castigat 5 milioane la un concurs la TVR si … inca nu am vazut banii!
Felicitari pentru articol si premiu!
Spor la scris
fecilitari! cred ca ati aflat ca ati castigat locul I si o bicicleta!
# Natural: Am mai spus: acest “concurs” ne oferă oportunitatea pentru a ne opri şi a privi la oraşul nostru.
# Rux Andra – copilarim: Într-adevăr, am ajuns să ne ruşinăm că ne iubim ţara. Nu ne ruşinăm de halovin (habar n-avem ce înseamnă!), ne ruşinăm de Drăgaica sau de Paparude. Nu ne ruşinăm să arborăm steagul Americii, dar, ne jenăm de tricolorul nostru.
Acesastă provocare de la Umbrela verde ne ajută să ne revenim puţin. Mulţumesc pentru aprecieri.
Ce bine spus… asa este, tara asta arata cum arata pentru ca nu este iubita. Ca si cand iubirea de tara, mandria de a fi roman era un lucru rau si a trebuit sa ne lepadam de aceste lucruri pentru a deveni .. liberi:)).
Mie aceasta provocare a Umbrelei mi-a adus putin aminte de o perioada in care ne iubeam mai mult decat orice tara si cand scriam o compunere despre o parte din ea … parca se stergea cu totul aspectul negativ (care in general era cel al poluarii cauzate de fabrici si uzine.. si cam atat).. Scriam cu drag de vai roditoare si dealuri impadurite de rauri cristaline si parcuri ingrijite… Acum cand mai vorbim despre lucruri de gen este o mare sarbatoare, parca abia acum am descoperi de la altii ca ne trebuie parcuri si curatenie si tot asa.
Mie nu mi-e rusine ca m-am nascut in tara asta, o iubesc foarte mult, este nemaipomenita.. Alta e problema aici… si am spus care ar fi la inceputul comentariului.
Felicitari pentru articol!!!
Frumos! Fiecare loc are frumusetea lui. Trebuie doar sa ai ragazul si starea optima ca sa le descoperi. Spor!
# Cezar Bianu: Fiecare îşi laudă oraşul. Asta contează, nu, concursul! Să ai o zi minunată în fiecare zi!
Frumoasa abordare, succes cum iti ziceam si la mine si de restu bucurie
# ioana: Este bine să mai facem, uneori, şi astfel de călătorii, care îşi au frumuseţea nostalgică.
frumoasa intoarcerea in timp!
# Teodor: Contactează-mă şi te voi ajuta. Dar, te vei convinge că nu se poate într-o singură zi!
Ce multe lucruri frumoase aveti pe la voi! La vara nu scap ocazia sa vin si prin Turda. Poate ma ajuti sa le vad intr- o zi.