Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Linie între '11 şi '12

January 1, 2012 2 Comments

Gata! Am scăpat şi de grija Revelionului. 2012. Cică, de cel pentru 2013, nici nu mai trebuie să ne frământăm!

Să vă fie 2012 plin cu sănătate, bucurii şi … ce mai vrea fiecare dintre voi!

Am stat rezemat de bariera dintre ani. Pe 2011 l-am petrecut, ca un adevărat blogger, în faţa monitorului, cu tastatura încadrată între ceaşca cu cafea şi paharul cu vin (sic!). Pe 2012, l-am primit cu aceeaşi teamă şi bucurie, ca pe ’82! Atunci, am trăit, înaintea unui minunat Revelion ratat (!), momente în care am aflat semnificaţia expresiei “genunchi înmuiaţi“.

În meniul, virtual, am avut Florine pântecoase şi Varză a la Turda, evident, preparate – pe blatul biroului lui Zamfir On Line, de însuşi Maestrul, păstorel (sic!) al papilelor gustative fericite, Zamfir, asistat de Ulise, somnorosul care a dormit în hol, scăpat de spaima bubuiturilor de-afară.

Nu voi face, acum, nici o retrospectivă, nici nu voi aşterne lista cu proiecte (de viitor, desigur!).

Am folosit, mai sus, o sintagmă stranie, greu de înţeles: “minunat Revelion ratat“. Ca să înţelegeţi, vă voi povesti:

Cunoscusem, în ’81, o fată de pe la vărsarea Argeşului în Dunăre. Ne-am plăcut şi am stabilit că vom petrece Revelionul ’82, împreună, în casa unor prieteni din Bucureşti. Prin “bunăvoinţa” colegelor de serviciu (mai mult proaste, decât geloase!), am ajuns în Gara de Nord, abia la orele 11 ale ultimei zile a anului. Şampania era în bagaj! Normal, nu am sunat din gară, ci, din colţul străzii, de pe şoseaua Colentina, din dreptul fabricii de săpun “Stela” (acum este Kaufland pe acel loc!) ca să mai las suspansul privind sosirea mea să-i întărâte pe colegii de petrecere. Ţârrr, ţârrr, … Cu voce tristă, prietena mea îmi spune că părinţii ei, bănuind că voi particpa şi eu – nu erau de-acord! – au venit, şi ei, la familia unde urma să facem Revelionul! Am simţit că mi se-nmoaie genunchii şi … după câteva secunde de tăcere mormântală pe linia telefonică, prietena mea îşi reia discursul: “Uite, cum facem: am aranjat cu famila din vecini, vii, intri la ei, rămâi până dimineaţă, acolo, părinţii mei vor pleca fericiţi că … tu nu ai venit şi ne petrecem două zile şi două nopţi, ca să recuperăm!“. Zis şi făcut. După ce am intrat în casa respectivă, prietena mea şi prietenii noştri au tot venit, pe rând şi cu ofrande,apetisante, dulci şi … lichide, ca să se asigure că nu m-am supărat, până le-am spus să se potolească, spre a nu deconspira situaţia reală. Apoi, am pactizat cu Moş Ene şi am tras un somn zdravăn. M-am trezit, dimneaţă, cum se crăpa de … zece, tocmai când, pe sub fereastra camerei în care eram, treceau părinţii ei, bucuroşi că … şi-au scăpat fetiţa din ghearele ardeleanului! Nu vă voi povesti cât de fericite au fost următoarele două zile, în care familia prietenilor noştri a avut foarte multe vizite de făcut, lăsându-ne să … porumbim singuri! …

Abia după încă vreo 25 de ani am aflat că, peste drum de locul unde era cabina telefonică din care am sunat, la nici două sute de metri, într-un bloc, locuia … prinţesa inimii mele, de care m-am despărţit în ’74 pentru că viaţa … şi mama ei (!) nu vroiau să fim împreună şi despre care nu mai ştiam absolut nimic, de opt ani, nici măcar, dacă mai este în ţară sau în … viaţă!

Un alt Revelion de pomină, cel spre ’74, am petrecut în armată. Sub tratament pentru colici renale, aflat în pauza dintre două internări la spital, am fost pus, totuşi, de santinelă la poartă. În armată, pe-atunci, ordinul, oricât de stupid, se executa. Când am simţit că mi se face rău, am mai avut putere să lovesc şina de semnalizare (am făcut armata la “diribau”, adică, la căi ferate!), cu carabina, şi … m-am trezit în Salvarea ce mă plimba spre Spitalul din Mărăşeşti. Acolo, pe unde … nu se (pe)trece!

Sper că v-am înveselit un strop, după acreala potroacelor, şi vă doresc să fiţi, mereu, sănătoşi şi veseli! De seriozitate scrobită, avem timp în următoarele 366 de zile, că 2012 e bisex, pardon: bisect. Cu aceste poveşti despre Revelioane ratate, nu am intenţionat, deloc, să fac concurenţă altor revelion-ghinionişti!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Gânduri Zamfiriene

Trackbacks For This Post

  1. În faţa computerului « Florina Lupa Curaru - 7 years ago

    [...] iar în faţa computerului. Mă grăbesc să răspund multor comentarii care aşteaptă (cu Zamfir am convenit ca el doar să le aprobe pentru a fi vizibile cât mai degrabă, urmând ca eu să dau [...]

  2. Linie între ’11 şi ’12 | Stiri Bloggeri Din Romania - 7 years ago

    [...] the original here: Linie între ’11 şi ’12 This entry was posted in Uncategorized and tagged 2011-l-am, a-dintre-ani, a-fiecare-dintre, [...]

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line