Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

2012 - AMR

January 30, 2012 2 Comments

Pe vremurile de altădată, circula un banc privind activităţile la care este îndreptăţit un intelectual (român, în perioada socialismului triumfător, în iepoca de aur!):

1. Să nu gândească!
2. Dacă, totuşi, gândeşte, să nu vorbească!
3. Dacă, totuşi, vorbeşte, să nu scrie!
4. Dacă, totuşi, scrie, să nu semneze!
5. Dacă, totuşi, semnează, să nu … se mire de ce păţeşte!

Pe vremurile de astăzi, aceste lucruri se petrec fără a mai fi condiţionate, obligatorii, supuse ameninţărilor.
De exemplu:

1. Pe vremuri, era jenant să vorbeşti porcos în public. Acum, a devenit o virtute! Nici nu trebuie să ciuliţi urechea, pentru că se clamează, răspicat şi la fortissimo, pe trotuar, în magazin, în autobuz, oriunde auzi sloganul: Ce plm? În totală democraţie: tineri, bătrâni ori copii, domnişoare, babe ori respectabili taţi de familie, cerşetori sau directori, profesori sau muncitori necalificaţi. Acum, ai dreptul la două moduri de comportament, acceptate de toată lumea: bucură-te că nu eşti tu cel înjurat sau ţine-ţi gura dacă tu eşti cel înjurat! Dacă nu înţelegi aceste lucruri, să nu speri să fi admirat sau protejat de opinia publică. A evoluat şi asta: opinia pulică este la putere acum. Am crezut că mor de uimire, când am fost înjurat zdravăn de unu’ care-mi explica … cât de civilizat şi de bine crescut este el!

2. Nu ţi-ai fi imaginat să găseşti, undeva, scris, astfel de exprimări suburbane. Acum, a devenit o virtute! Aproape că nu mai găseşti bloguri sau pagini pe fakebuk, unde să nu se enumere termenii populari pentru organele sexuale, în totală democraţie: şi masculine şi feminine. De curând, am luat-o peste nas pentru că nu am înţeles că „un copil de 22 de ani” (sic!), o domnişoară sau doamnă (ce plm?), poate publica – pe fakebuk – suava, delicata, pertinenta, politicoasa, romantica şi inteligenta frază, pe care o puteţi vedea în imaginea alăturată. Dacă până şi preşul te poate taxa ca “ţigancă împuţită” (după ce ţi-a ciordit mobilul, în public!) şi “se scapă” – pe el, desigur! – explicând că era în poziţie “privată”.

Nu am primit nici o explicaţie la întrebările mele, rămase ca ... retorice!

3. Pe vremuri, ne vedeam, fiecare, de problemuţa lui, ne feream să-l deranjăm, verbal sau fizic, pe celălalt. Acum, a devenit o adevărată modă băgarea nasului în treburile celuilalt. Eşti luat la rost, de oricine şi oricând, de ce ţi-ai cumpărat cutare obiect din cutare magazin. Ţi se explică imediat că “eşti fraier”, pentru că, fie este un obiect inutil, fie ai fi putut să-l cumperi mai ieftin din alt magazin. Eşti luat la rost de ce faci cutare acţiune sau gest. Nu contează că ai dreptul sau că nu deranjezi pe nimeni. Argumentul suprem este „eu nu fac aşa ceva, că nu-s prost” (nu ai voie să te deranjeze că, tocmai, te-a făcut prost!) ori „nu vreau să faci aia, că eu nu accept” (nu are sens să-i explici că, fiind democraţie, nu ai obligaţia să-i ceri acceptul)! Să luăm numai fotografiatul. Vine – oricine: precupeaţă din piaţă, şef de lucrare pe carosabil, militar în garda de onoare la monument, … – să se răţoiască, extrem de democratic!, că „nu i-am cerut aprobarea” sau că „i-am atins dreptul la intimitate” ori „dreptul la imaginea proprie” (este inutil să-i vorbeşti despre spaţiu public, despre drepturi legale şi … agresiunea lui!)! Nu contează că şi-a lăsat dreptul la intimitate când a ieşit în spaţiul public, nu contează că imaginea şi-o terfeleşte singur prin modul în care se poartă, nu contează că este în serviciul public executat în spaţiul public!

4. Pe vremuri, spaţiul public era, chiar, public. Oricine putea să profite de el, în limitele legii, decenţei, … Astăzi, dacă mie mi se scoală, foarte democratic, tu nu poţi trece liniştit pe trotuar pentru că eu am dreptul să ţin în curte o dihanie de câine, care, prin gardul din plasă de sârmă, să-ţi urle în ureche şi să te-mproaşte cu balele enervării lui. Dacă mie mi se scoală, foarte democratic, tu nu poţi trece liniştit pe zona pietonală din centru pentru că mie-mi place să hrănesc maidanezi care te latră şi te agresează dacă nu păstrezi distanţa faţă de felia de parizer ori cârnatul pe care i l-a aruncat … baba care, mâine, când aceeaşi câini îi vor speria ori muşca nepoţica, va lătra că primarul nu face nimic ca să ne scape de maidanezi! Dacă mie mi se scoală, foarte democratic, tu nu poţi trece liniştit pe trotuar pentru că hăăăăpt în mijlocul lui am eu, foarte democratic, chef să-mi parchez sau spăl maşina. Stai liniştit, tot eu sunt cel care te voi claxona furios dacă, mâine, te voi întâlni pe carosabil, pe zebră, chiar! Dacă am o fermă, legal ori ilegal constituită, nu discutăm acum, ai belit-o de vrei să treci prin zonă: haita mea de câini – agresivi şi democratici – te va pune la respect! Eventual, asmuţiţi de mine! Cine vrei să-ţi apere dreptul de a trece nestingherit pe drumul p8ublic, când poliţia nici măcar nu-ţi răspunde la telefon?!

5. Pe vremuri, legea era una şi trebuia să o respectăm toţi. Acum, dacă mi se scoală, foarte democratic, pot să calc absolut orice lege. Ca şofer pot să te calc pe trecerea de pietoni, ca ofiţer pot să nesocotesc regulamentele militare, ca om de ordine pot să-ţi impun regulile care am chef, chiar dacă sunt invenţie proprie, dar, mă deranjezi dacă-mi ceri să aplic legile ţării, pentru respectarea cărora sunt plătit. De tine! Jicneşti organu’, bă! Şi atunci, organu’ are dreptul să fie mojic, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, că-i în uniformă.

6. Pe vremuri, eram revoltaţi că se mai găseau şi câteva vânzătoare necivilizate. Acum, toate s-au emancipat. Dacă vrei să cumperi ceva, trebuie să-i suporţi ţâfna că din cauza ta trebuie să-şi lase pe pervazul vitrinei cafeaua şi ţigara (încă nu au ajuns la faza în care să-şi permită să fumeze în magazin!). Dacă nu e fumătoare, îţi rămâne numai plăcerea de a aştepta să te bage în seamă, în timp ce nu-şi coboară mobilul de la ureche, şi să repeţi de trei ori ce doreşti pentru că … Rodica, tocmai, îi povesteşte ce a făcut aseară cu Vasilică şi nu poate prinde toată povestea pentru că … tu o deranjezi!

În concluzie: progresăm, ce plm?! Având în vedere că cele de mai sus sunt doar vârful aisbergului, de care se loveşte ultima fărâmă de bun simţ, pentru că musai să definim cumva anul în care am intrat de curând, hai, să fim cinstiţi, realişti, şi să-l numim:

2012 – Anul Mojiciei Româneşti (AMR)

Aveţi o altă propunere? M-aş bucura!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Viata ca o gluma

Trackbacks For This Post

  1. Nu-mi cereţi să-nţeleg « Ulise al II-lea cel Ocoş - 6 years ago

    [...] şi lifeinpicturesro.blogspot.com  ; ulise  – kadiasfood.wordpress.com; zamfir – g1b2i3.wordpress.com, lifeinpicturesro.blogspot.com şi grupulporcilorabjecti.wordpress.com [...]

  2. Shopping « Gabriela Savitsky - 6 years ago

    [...] cum vedeţi viitorul ăstora?: Ioan Usca, Zamfir Turdeanul, Ulise al II-lea, Filumenie, Zamfir Pop, Share this:StumbleUponDiggRedditEmailFacebookTwitterLike this:LikeBe the first to like this [...]

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line