Tocmai, am primit (încă) un mesaj din categoria celor pe care le mut, imediat, la bin-ul de reciclare. L-am deschis, totuşi, venind de la o persoană cunoscută, dar, şi pentru că, tocmai, “am mai provocat un scandal” – vorba unui clasic în cotineaţă.
Mai întâi, mesajul:
Persoană puternică O persoană puternică ştie cum să îşi ordoneze viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, tot are puterea să spună zâmbind: “e în ordine”. Trimite asta unei persoane puternice. Eu tocmai am făcut-o. Dumnezeu este bun.Schimbarea e pe drum. Domnul vede tristeţea noastră şi ne spune că greul a trecut. Dacă tu crezi în El, trimite acest email la 10 persoane, inclusiv mie. Atenţie la ce se va întâmpla în 30 de minute! Fii onest şi trimite la cei care te-au făcut să zâmbeşti anul acesta.Vei fi surprins de ce primeşti înapoi. Mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc. Iubeşte, râzi, trăieşte! “Viaţa nu este despre cum supravieţuieşti în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie.“
Sfatul nu e rău. Până la chestia cu “trimite la n persoane” … ca să sporeşti … spamul, care, oricum, este imens! Deci, aprecierile cu care începe mesajul, sunt numai apă de parfum pentru gâdilat orgoliul proştilor, spre a le forţa mâna să mute mausul pe “forward”.
Care e legătura cu scandalul ce l-am provocat. Iarăşi! Să vă povestesc, înainte de a mi se termina cafeaua:
Vă mai amintiţi de derbedeul de la Nera Mureşan, cel care, parfumat în timpul serviciului, arăta copiilor cum ştie el să fie … măgar!?
Sun la un vecin şi aştept să iasă – pentru că am văzut că are o javră dezlegată în curte şi nu am vrut să fiu lătrat!
Ghinonul meu. În timp ce aşteptam, jigodia mă latră. “Să mă ştergi de pe internet” – strigă cineva.
Dacă ar fi zis “bună ziua“, aş fi putut bănui că vrea să vorbească cu mine. Aşa, am bănuit că strigă la … perete!
Mă uit mai bine şi văd o arătare, care, de la distanţă … părea a fi un om, dar, după comportament, am înţeles cine este: jmekerul de la Nera Mureşan, firma cu derbedei agresivi.
Exact! Aţi ghicit. Era “numitul Torok Alexandru“, de la Nera Mureşan, cel despre care Poliţia scrie că l-a potolit. Nici vorbă. Se poartă şi în timpul liber … ca la serviciu.
Anul trecut, l-am întâlnit prin via vecinului, la surechi, şi l-am ocolit, pentru că … lătra, tot ca o cotarlă nesimţită. Am plecat, pentru că eram cu Ulise şi nu este vaccinat antitorok.
Acum, mă lătra din curtea vecinului. Se oferea, iar, să mă radă! Are el obsesia asta! Îi este ciudă că el nu poate avea barbă, pentru că barba nu creşte pe … buca ce-i ţine loc de obraz. I-am sugerat să încerce operaţia cu … mama lui, cea care nu l-a învăţat să se poarte. Deşi, biata femeie, sunt sigur că a vrut să-l crească om. Dar, nu este vinovată, dacă nu i-a reuşit!
Oare, despre care filmuleţ zice el că ar vrea să-l şterg de pe internet?! Despre acest filmuleţ din martie 2010 să fie vorba? film
Nu se poate: uite, … cât de mieluşel ştie să fie între doi poliţişti! Ori, despre ăsta? film Nici ăsta nu se poate. Vedeţi, cât de scrofulos la datorie este “omul de ordine“?! Sesizaţi, câtă politeţe, cât bun simţ, … un adevărat … sivilizat, ce plm?!
*
Mea culpa, dacă v-am stricat duminica. Să încerc să v-o repar: film
[...] zinnaida, psi, rosedeny, anastasia, cella, alt cer senin, freestar, oana clara, ştefania, lili3d, zamfir turdeanul, pishky, pretty wild sau indiferent Share this:TwitterFacebookLinkedInEmailLike this:LikeBe the [...]
[...] original post here: Să mă ştergi de pe internet! This entry was posted in Uncategorized and tagged a-unui-clasic, categoria-celor, gânduri [...]
# Dolfi: Bine, am să-ţi urmez sfatul.
Nu-l sterge! Ca prea s-or obraznicit pe oriunde ii gasesti de parca ei ar fi patronii.
# Ioann: Recunosc: nu ştiam bancul acesta! Mulţumesc. Din păcate, între bancul tău şi povestea mea a trecut o “revoluţie” în încă dou’j'doi de ani … Degeaba!
„În vremea aceea !…”, între alte snoave cu activiști din „aceia”, se mai strecurau și întâmplări crude, încă ne-prelucrate de către „personajul/autorul colectiv”. Iată ceea ce mi-a trezit în amintire povestirea ta:
Secretarul beobe „pe fabrică”, chel fiind pe mai tot scalpul, din care pricină suferea oarecât, primește un sfat salutar de la un confrate în ale ingineriei, taaare hâtru și cam deșucheat. „Vreai să-ț’ crească, mă, păru’ pe țeastă?
-Sigur! mușcă tovu’…
-Știi ce să faci? agită primul momeala, crescând tensiunea și atrăgând interesul și celorlalți de față.
-?!…
-…
-Da’ zi-i odată! fâsâie tov, schimbând deja culori, una mai vie decât alta, deja simțind cursa, da’ parcă nici n-ar fi renunțat la informație și, pe altă parte de rușinea de a se prins atât de ușor, și „de față cu lumea”.
-Mă!!! țintește primul, faci cum îți zic: …
-Da,… abia se auzi de partea „pacientului”.
-Ai colecția „Scânteia”, da?
-Daaa, trepida ipochimenul.
-Ei,… te ștergi în fiecare zi cu ea pe cap, de câte ori îți cacă o idee!…
-Bă, credeam că măcar acu’ eșt serios, dă-te …
-Nu mă crezi, uite, eu de fiecare dată mă șterg cu ”Scânteia” la c…, și am un păr, mă!…”