Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Mitocănia instituţionalizată

October 25, 2012 4 Comments

Ceea ce, cu două decenii în urmă, era un accident, se generalizează.

Mitocănia înlocuieşte orice manifestare de bun simţ, politeţe, respect, … şi şochează, nu numai prin generalizare, cât, mai ales, prin instituţionalizare.

Să o luăm de la particular, înspre ideea de generalizare, pe care am enunţat-o mai sus.

Merg spre casă, pe trotuar. Un tânăr – în uniformă de Tiger security (deja, vi s-a aprins beculeţul!?) - stă, ghemuit, plictisit, la un capăt de gard. Îl mai văzusem şi în celelalte două treceri anterioare, cam în acelaşi loc. Mă-ntrebam de rostul lui pe-acolo. Poate, îşi aşteaptă vreo drăguţă … care l-a păcălit?! Trec de el şi observ, pe geamul unei ferestre de la o casă cunoscută, un afiş “protejat de Tiger“. Geamul alăturat, este spart. Scot aparatul şi fotografiez afişul, apoi, spărtura. Jmekerul devine activ: “Domnu’, nu-i voie să fotografiaţi!“. Veşnica lor marotă! Îl întreb dacă eu sunt cel cu care vorbeşte şi repetă lozinca. Îi sugerez să-şi vadă de treabă şi … repetă lozinca. Apoi, trece la ameninţări şi, cu mobilul în mână, se face că îşi chemă superiorii. Sunt de-acord şi îi sugerez să-l cheme pe şeful lui, ca să nu chem eu … pooliţia pentru că mă agresează. Flăcăul se sperie şi, aruncă “grenada defensivă“:

- Da’, io nu v-am jignit cu nimic!

S-o luăm pe rând. Eu mergeam pe trotuar, care, este spaţiu public.

- el mă acostează - ceea ce nu este o jignire!

- fără să mă salute  - ceea ce nu este o jignire!

- să-mi impună o chestie de-a lui - ceea ce nu este o jignire!

- şi mă ameninţă că-şi cheamă şeful - ceea ce nu este o jignire!

- făcându-mă să pierd vremea cu el, în loc să-mi văd de drumul meu - ceea ce nu este o jignire!

Până aici, dacă am trăi într-o societate normală, civilizată,  sunt cinci jigniri!

Habar n-am dacă taică-su îi permite astfel de lucruri, dar, … eu nu sunt taică-su! Habar n-am care îi era consemnul, dar, eu vorbesc despre drepturile mele, care, nu pot fi încălcate de nici una dintre regulile serviciului pe care-l prestează!

Norocul lui a fost că, la apelul lui sau printr-o coincidenţă, a sosit şeful lui. Care … evident că nu l-a lăudat!

Un caz singular?! Am mai avut vreo trei cu jmekerii de la Tiger. de fiecare dată, şeful lor sau pooliţia, mi-au dat dreptate. Veţi zice că numai la ei … Atunci, să vă spun o altă poveste:

Cu câteva zile în urmă, eram în curte la un amic. Poarta nu era încuiată. Sună soneria şi, până să ajung eu la poartă, un jmeker deschide poarta, o lasă deschisă, intră în curte şi trece pe lângă mine înspre casă! Încerc să-l întreb ca să aflu cam cum stă cu grosimea obrazului şi … îi sare muştarul: el este cititorul contorului de curent şi eu îmi permit să-l fac nesimţit?!

- că a intrat într-o curte, fără acordul cuiva, – este normal!

- că a lăsat poarta vraişte – este normal!

- că nu consideră necesar să ceară permisiunea de al face ceva la tine în curte – este normal!

Îmi amintesc că nu este singurul. Locuiesc într-o curte comună. Absolut toţi, fără excepţie – indiferent că-s de la apă, de la salubritate, coşari, poştaşi, inspectori de la primărie, … – absolut toţi, fără excepţie, se simt obligaţi să deschidă poarta, să o lase larg crăcănată, să ridice capace – lăsându-le deschise, evident!, … Absolut toţi, fără excepţie, sunt oripilaţi dacă încerci să le atragi atenţia: ei îşi fac serviciul! Serviciul lor constă în orice, în afară de un comportament … ca la ei acasă. Absolut toţi, fără excepţie, ar fi mult mai “agitaţi” … dacă le-ai deschide poarta şi le-ai lăsa-o deschisă!

Toţi gândesc ca şi acel “domn“, ‘telectual, serios, onorabil, elegant, … – o personalitate, în orăşelul nostru! – care, loveşte o femeie mai în vârstă, pe trecerea de pietoni!, şi, fără urme de regret, se explică: N-am văzut-o! După câteva zile, l-am întâlnit, pe o altă trecere de pietoni, cu nepoţica în braţe, şi i-am sugerat să fie atent, pentru că: Sunt şoferi care nu văd! De-atunci, e supărat pe mine!

De ce se întâmplă acest fenomen?! Una dintre cauze este lipsa … poliţiei! Pentru toate aceste aspecte enumerate mai sus, cui să te plângi?! Cine te apără? Pooliţistul care vine, înghite nesimţirea celui pe care l-ai reclamat şi … ori se scuză: “nu avem ce face“, ori te sfătuieşte cu competenţă: “mergeţi şi beţi o bere împreună“! Ori, după ce îi dai toate elementele necesare şi îl identifică pe agresorul, verbal şi fizic, în haită, după ce obţine de la el confirmarea că m-a agresat şi verbal şi fizic, … consideră că “nu este un pericol social“, îi dă o amendă de o sută de lei şi … propune NUP! Mă tem că pooliţistul respectiv, dacă în locul meu ar fi fratele lui, ar fi ceva mai …  “agitat”!

De-aceea, spuneam că

mitocănia se instituţionalizează!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , Viata ca o gluma

4 Comments → “Mitocănia instituţionalizată”

  1. ZamPop 6 years ago  

    # erika: Până se va înfiinţa Poliţia, nu aveam ce face!

  2. erika 6 years ago  

    Asa este peste tot. Trebuie sa te feresti de ei. Nu poti face altceva.

Trackbacks For This Post

  1. Mitocănia instituţionalizată | Stiri Bloggeri Din Romania - 6 years ago

    [...] the original here: Mitocănia instituţionalizată This entry was posted in Uncategorized and tagged cioburi, discutii, imagini, inexplicabil, [...]

  2. Am ceva timp “de pierdut” « Florina Lupa Curaru - 6 years ago

    [...] Zamfir la E rău cu bicicletele: Nu mă-ndoiesc că ai savurat [...]

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line