Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Rememorare: Se mişcă pământul!

March 4, 2013 3 Comments

În 4 martie 1977, aveam aproape 24 de ani şi …

Printre victime, s-au aflat mulţe persoane din lumea ştiinţei şi culturii

În seara respectivă, ai mei au mers în Oprişani, într-o vizită la ceva neamuri. Eu m-am întâlnit cu un amic şi, după ce am luat două sticle de bere şi două de pepsi, am întins o partidă de taclale. Pentru că, el urma să plece la Cluj cu autobuzul de 21,30, am plecat, împreună, el spre autogară, eu să duc sticlele de pepsi şi de bere la localul de unde le procurasem. Cu pile, evident. Eram aproape de localul cu pricina (acum e magazinul de lângă Savarina), când am auzit pe cineva exclamând: Se mişcă pământul! Cum sticlele noastre clipoceau în plasă, am râs: Nu se mişcă pământul … de la, numai, două sticle de bere!

Apoi, ne-am despărţit, râzând de glumă! El a plecat spre autogară, eu am intrat în local să predau sticlele şi … să preiau vânzătoarea! Fata mi-a spus, oarecum, speriată: Se mişcă perdelele. Erau mari, de sus şi până jos, totuşi, uşoare. Am liniştit-o: Probabil, de la curent. Fata şi-a terminat treaba şi am plecat, braţ la braţ, să ne plimbăm, agale, pe ocolite, până la ea acasă.

Am ajuns acasă, spre miezul nopţii. Ai mei m-au informat că a fost un cutremur. La etajul IV, în blocul din Oprişani, l-au simţit bine. N-a păţit, nimeni, nimic. A doua zi, eram în Mănăştur, unde sora mea locuia la etajul VIII. Au resimţit zdravăn cutremurul. Dar, nici ei nu au păţit nimic.

Abia luni seară am reuşit să vorbesc cu o prietenă din Bucureşti. Din fericire, nu a păţit nimic, nici ea, nici apropiaţii ei. Doar o vază de sticlă a căzut de pe un dulap şi s-a spart. Am asigurat-o că va primi o alta, mai mare, mai frumoasă, la următoarea ei trecere prin Turda.

Dar, mi-a spus primul banc cu cutremurul:

- Cum se face dragoste în Bucureşti, după cutremur?
- Cu ochii la lampă şi … cu chiloţii în mână!

Pentru că, fiind ora de culcare şi un film bulgăresc la televizor, lumea se pregătea de culcare. Unii erau în baie, alţii în pijama, … Cei care au ieşit, repede, din casă, nu s-au îngrijit de ţinută!

Ulterior, am aflat multe poveşti şi legende, legate de cutremur.

Pe cel din ’86, care a fost pe la miezul nopţii, l-am resimţit, tot … hazliu.

Adusesem de la Fabrica de chibrituri din Gherla un stoc de fişe. Le clasam, pregătind plecarea pacheţelelor spre colegii filumenişti din alte localităţi şi din alte ţări. Pe covorul din cameră, stăteam turceşte, în mijloc (camera are cinci metri între pereţi), ca un nabab care-şi numără arginţii. La un moment dat, simt că sunt împins în faţă, apoi, în spate. Iar, mi-a coborât tensiunea! - mi-am zis, ştiind că am puseuri hipotensive. Apoi, mi-am dat seama că mişcarea nu fusese circulară, ca de-obicei (senzaţia că “se-nvârte pământul cu tine”). Ridic privirea şi lampa, care cobora din tavan pe un cablu de vreo doi metri, pendula serios. Pe soba de teracotă, aveam un “pahar de cognac”, de vreo şapte litri, şi apa din el se zbuciuma. Am înţeles că a fost un cutremur. Fiind după miezul nopţii, radioul românesc nu mai avea program. Am rotit butonul şi am prins ceva, în poloneză ori ucraineană, cu referire la Kamenets Podolski, o zonă cu ceva seismicitate, cam ca Vrancea noastră, situată la nord de Cernăuţi, şi am avut confirmarea.

La Bucureşti, toată suflarea, dintr-un bloc cu zece etaje din Sălăjean, a fost, imediat, pe iarba de lângă bloc. Mai ceva ca soldaţii, la alarmă!

, , , , , , , , , , Gânduri Zamfiriene

3 Comments → “Rememorare: Se mişcă pământul!”

  1. ZamPop 6 years ago  

    # Florina: E mai bine aşa. Majoritatea amintirilor despre cutremur … nu sunt plăcute.

  2. Florina 6 years ago  

    Nu am cum să-mi amintesc. Abia mă pregăteam de a cincea lumânare pe tort.

Trackbacks For This Post

  1. Pe chibrituri: Probleme logice | Blog de Filumenistă - 6 years ago

    [...] sugerez să vizitaţi: Turdeanu‘, ZOL, Ulise, Zamphotograph, Zamfirdeturda, filumenie, AEFC, Florina, magina, colectionara, g1b2i3, [...]

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line