Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Iubeşte-mă, atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult (proverb chinezesc) * Dacă ai privilegiul de a şti, ai şi obligaţia de a acţiona (Albert EINSTEIN, 1879 - 1955) * Viaţa asta-i bun pierdut, de n-o trăieşti cum ai fi vrut (George COŞBUC, 1866 - 1918) * Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta (Constantin Brâncuşi, 1876 – 1957) * Prefer să încerc ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc (Robert Schuller, 1926 - ...) * Când moare Speranţa, rămâne Pasiunea (anonim) * Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu exista (John F. Kennedy, 1917 - 1963) * Păsările care se nasc în cuşcă, au impresia că a zbura este o boală (Alejandro Jodorowski, 1929 - ...)

Sunt mai fericit, când îţi pot fi de folos (Zamfir POP, 1953 - 2035)

April Fools Day countdown banner

Cetăţean profesionist

Jurnalist amator

incurabil visător la o lume mai bună, mai dreaptă, mai curată, ... mai umană

Poveşti ... dureros de adevărate

December 17, 2013 4 Comments

Incitat de isteria legată de “interzicerea autostopului” în România, am povestit -  pe fakebuk – două episoade trăite prin maşinile cu care am făcut “ocazia” (doar, acest sistem va fi interzis, deşi, … este interzis de a transporta călători pe bani!):

Călători fraudulos

Cu câţiva ani în urmă, veneam, de la Cluj Napoca. Nu-l cunosteam pe cel de la volan, dar, nu a mai luat si pe altii, “ca sa-si umple mastina”. Veneam, conversând pe diferite teme.
La Tureni, ne opreste militianul îmbracat în uniformă de politist si, cu actele soferului în mâna, spune ceva despre “calatori fraudulosi”.
Îl întreb:
- Despre mine vorbesti?
Jmekerul raspunde:
- Nu este altcineva în masina!
- Vrei sa ai necazuri pentru ca ma acuzi de lucruri nedovedibile? Eu am facut semn si omul asta m-a luat în masina. Eu i-am spus ca merg la Turda. El nu mi-a spus ca va trebui sa-i platesc. Deci, este evident ca ma duce pe gratis. Nu este voie?!
- Da’, io stiu ca la Turda îi platiti! (n.b.: daca EL stie … e lege!).
I-am raspuns, încercând să-l lămuresc:
- Bine stii, dar, eu nu-i platesc drumul gratuit, ci, pentru ca nu am timp, îi voi da ceva bani si-l voi ruga sa bea o bere, dupa ce pune masina în garaj. Nu este voie?!
- Ba da! – raspunde “omul legii”.
- Atunci, despre cine vorbesti?!
Imediat, a restituit actele soferului si i-a permis sa plece.
Vreo zece minute, pâna la Turda, soferul a râs copios. Nici nu a vrut sa-mi accepte banii, la coborâre.
- Te rog, sa bei o bere, dupa ce pui masina în garaj!
- În mod normal, eu ar trebui sa-ti dau bani, ca sa bei doua beri! Frumos l-ai pus cu botu’ pe labe!
- Am gresit cu ceva? Uite, ca nu vrei sa accepti sa-ti dau bani! Dar, … EL ştie!

Radar

Cu câţiva ani în urmă, mergeam, spre Cluj Napoca. Nu-l cunosteam pe cel de la volan, dar, nu a mai luat si pe altii, “ca sa-si umple mastina”. Veneam, conversând pe diferite teme.
În Feleac, sus, la postul de control, ne opreste militianul îmbracat în uniformă de politist si, cu actele soferului în mâna, îi spune că a fost depistat cu radarul, cu 72 km/h. Mai mult, îl pune să asculte comunicarea colegului de la radar, care, confirmă.
După câteva minute, în care “omul legii” îi mai verifică şi luminile, şi centura, şi … (părea că … ar fi dispus să “negocieze” iertarea, dacă …!), se aude din radio: “opreşte maşina cu nr. … pentru că are 83 km/h!”.
Vajnicul “om al legii”, cu actele în mână, se duce vreo 20 de metri, până unde a oprit maşina vitezomanului. Acesta, îi arată ceva pe bord şi … pleacă.
La întoarcere, îl întreb:
- De ce nu ne-ai adus carnetul de pe bordul maşinii aceea?
- Cum, adică? – se miră “omul legii”.
- Eu sunt cam grăbit! – l-am informat eu. Noi aveam 72 şi ne ţii de peste 10 minute. El avea 83 şi l-ai lăsat să plece după 10 secunde.
După câteva secunde de uluială, “omul legii” a restituit actele soferului si i-a permis sa plece. Omiţând să-l mai amendeze!
Vreo zece minute, pâna la Cluj Napoca, soferul nu contenea să-mi mulţumească. Nici nu a vrut sa-mi accepte banii, la coborâre.
- Te rog, sa bei o bere, dupa ce pui masina în garaj!
- În mod normal, eu ar trebui sa-ti dau bani, ca sa bei doua beri, din banii pe care nu i-am dat pe amendă! Cine eşti?! Frumos l-ai pus cu botu’ pe labe! Nu ţi-a fost frică?
- De ce să-mi fie frică?! Am gresit cu ceva? Mă tem că ţi-a dat actele … când a început să-i fie lui frică!

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Gânduri Zamfiriene

4 Comments → “Poveşti … dureros de adevărate”

  1. ZamPop 5 years ago  

    # Florina: Dureros este când trebuie să explici, celui plătit de tine pentru a aplica legea, legea! Sunt paraleli cu legea şi se cred … paralei puşi să-ţi ia leii!

  2. Florina 5 years ago  

    De ce zici că sunt dureroase? Poveştile sunt haioase rău!

  3. ZamPop 5 years ago  

    # Mircea Rusu: În ambele cazuri, nu cred că au înţeles aşa ceva …

  4. Mircea Rusu 5 years ago  

    În ambele cazuri poliţiştii îţi sunt îndatoraţi pentru că i-ai oprit din a face abuzuri la lege.

Leave a Reply

ZOL - Zamfir On Line