Urmare la articolul despre neregulile sesizate la STP, s-a trezit patriotismul localizat şi conştiinţa crăcănată, într-o  “ioana“! Pentru că astăzi începe week-end-ul, hai, să râdem un pic de dăşteapta asta, care mă confundă cu … Moş Gerilă! Că tot i-a lăsat Primarul ornamentele de Crăciun pe stâlpi!

Inainte de a comenta toate neregulile vazute cu alti ochi de tine si de a face ordine in”gradina altora” ar trebui sa-ti faci curatenie si ordine in propria “ograda”; macar sa te mai cureti din cand in cand, ca trece lumea pe langa tine cu destula precautie si ar trebui sa nu mai jignesti locuitorii din turda cu articolele tale mizerabile.Te legi de lucruri si oameni care stii ca nu au cum sa-ti raspunda cu aceeasi moneda.De ce nu te legi de cei care gresesc intradevar fata de cetateanul Turzii?.Si o sa imi permit sa si raspund in locul tau:Pentru ca “nu te tine”.Traiesti din mila acelora.Cat iti dau ca sa nu scrii si despre ei?Daca tot esti asa destept iti dai seama la cine ma refer.

Read more…

Vă mai amintiţi de postarea STP Turda, nu-i Alba?

Au trecut două luni de-atunci, adică, numărate pe degete: şa-se-zeci de zile! Şi, ce dacă?

STP Turda, încă, nu-i Alba … deloc!

Cer scuze: materialul despre STP l-am postat, din greşeală, aici. Îl regăsiţi integral şi nemodificat pe blogul Zamfir Turdeanu’.

Vine week-end-ul!

Deşi, personal, nu prea ştiu ce e aia, pentru că zilele îmi sunt aproape identice, mă bucur şi eu. Contactele se răresc şi rămâne ceva mai mult timp de ieşiri cu Ulise. La iarbă verde, la flori de câmp, la ciripit de păsărele, …

Cum a mai remarcat cineva, raniţa mea cuprinde, pe lângă mânacre pentru ambii componenţi ai echipei, apă (pentru mine, Ulise descurcându-se singur!), hamac, fotoliu pliant, şi leptopiseţul. Biroul meu se mută la umbra unei tufe, a unui copac, dispunând de aer condiţionat, parfumat, cu muzică quadrofonică, interpretată de un trio de cinci păsărele pe şase voci (!), precum şi de … pază! Mai nou, şi de fructe proaspete, pentru că s-au copt corcoduşele! Şi murele au dat în pârg.

Ca antiplictis, antistres, folosesc urmărirea jogging-ului melcilor prin iarbă:

… sau navigarea printre bloguri! Ale mele sau ale prietenilor mei. Sau ale necunoscuţilor care scriu pe gustul meu. Dacă vreţi să faceţi la fel, indiferent dacă sunteţi sub vraja ventilatorului de-acasă ori sub cea a vânticelului ce v-a descoperit, chiar şi ascuns sub ramurile unui pom, vă pot oferi o listă de sugestii: Read more…

Aruncăm toate frustrările ce ne înghesuie prin colţurile existenţei cotidiene în cârca bietei crize financiare mondiale. Dar, noi trăim într-o permanentă înlănţuire de crize, cam, dintotdeauna! Criza morală e cea mai dureroasă.

Astăzi, vreau să trec peste lucrurile mai urâte şi să vă descreţesc fruntea cu o altă criză: trecerea de la internaţionalismul socialist la mondializarea capitalistă.

Spania a câştigat Campionatul mondial de fotbal din Africa de Sud. Pentru prima oară în istoria ei. Aşa cum, tot pentru prima oară, competiţia s-a desfăşurat pe continentul african.

Într-una din serile trecute, am stat la taclale cu Javi, un spaniol care îşi petrece concediul hălăduind prin Europa călare pe o bicicletă. Profesor la un colegiu (cam atât am înţeles din engleza lui cu pronunţat accent catalan) vrea să vadă locuri şi oameni din Uniunea Europeană. Am tăifăsuit vreo două ore, mi-a făcut o ţigară şi, doar când l-am întrebat de ce e răguşit, mi-a explicat: Spania a câştigat!

I-am pus la dispoziţie leptopiseţul, ca să-şi verifice e-mail-ul, şi ne-am despărţit cu o prietenească strângere de mâini. A plecat mai departe să cunoască alte locuri şi alţi oameni.

Kuwait – Paris, via Turda

O altă manifestare a internaţionalismului neproletar a fost întâlnirea cu un cârd de cabriolete, care mergea haotic prin oraş, nereuşind să desluşească intelighentele noastre indicatoare de (dez)orientare. După ce au luat-o pe Libertăţii şi s-au întors spre giratoriu, i-am aşteptat să se întoarcă de pe drumul spre Tg. Mureş, vreo douăzeci de minute. Dar … i-am prins şi am putut desluşi, din înscrisurile de pe maşini, că este vorba de un grup de tineri (am văzut două grupuri de câte trei maşini; nu ştiu câte au fost înainte ori după filmarea mea) care hălăduiesc pe drumurile dintre Kuwait şi Paris. Trecând prin Turda noastră europeană, cu centrul în remodelare de vreo două luni. Trecute, două, alte două prezente şi alte două viitoare. Ca-n povestea cu copilul care se naşte după trei din cele nouă luni ale gestaţiei! Oficiale.

Cu toată graba lor, tinerii din emirat au avut bucuria să-mi trimită o fluturare de mână, ca semn de prietenie. Bănuiesc.

Bicicletă, cabriolet, măgar

Nu încercaţi să stabiliţi vreo legătură între aceşti termeni. Este doar o coincidenţă. Javi foloseşte bicicleta. Kuwaitienii, cabrioletul. Iar, poienarul, măgarii.

De multe ori, jignim animalele comparându-le cu oamenii. Nepretenţioşi, răbdători, cei doi măgari trag căruţa cu bidoanele de lapte, goale ori pline, după voia conducătorului … hipo (o fi valabil termenul, prin definiţie, cabalin … la măgari?).

Ş-am urcat pe-o şa – de bicicletă, de cabriolet (aş fi vrut eu!) sau de măgar – şi v-am spus povestea trecerii de la internaţionalismul socialist la mondializarea capitalistă.

De curând (şi nu prea!) v-am vorbit despre Dreptul la fofilare pe lângă lege. De curând (şi nu prea!) v-am vorbit despre Proiecţia consumatorului

Exemplificam cu faptul că la Ada sau la Ovirex nu poţi plăti cu cardul mai puţin de 10 RON - măcar ţi se mulţumeşte pentru înţelegere! Care înţelegere? Pentru că, o sută de metri mai în jos, într-un alt magazin, am plătit fără nici o problemă suma de 9 lei şi mi s-a spus că se încasează chiar şi 3 lei, pentru că nu li s-a comunicat nici o limită minimă! Să mai adaug că la întoarcere, “am ameninţat” caseriţa că o rog să-şi anunţe şefu’ că mă supăr dacă mai văd acel afiş abuziv şi … a fost dispusă să-mi încaseze şi numai 9 lei?! Deci, dădea dovadă de … “înţelegere”! Doar că … eu cumpărasem deja de la magazinul unde sunt tratat cu respect, ca Client!

Mai afirmam că depinde numai de noi dacă vom uza în continuare de dreptul la fofilare sau ne vom cere şi drepturile reale, democratice, pe care le avem. Fără să ştim! Dar, trebuie să nu ne mai jenăm, noi, să impunem să ne fie respectate!

Trebuie să se înţeleagă că dacă eu, Clientul, nu intru în magazin, dacă nu le cumpăr marfa, dacă nu apelez la serviciile oferite de ei, rămân fără obectul muncii!

Dar, în “lupta” cu furnizorii de servicii sau comercianţii, cine ne ţine partea? Cine ne ajută?

Cine ne protejează în calitatea de consumatori?

Am reclamat limitarea abuzivă la plata cu cardul prin impunerea unei sume minime. Am detaliat în postarea Limited/ unlimited. Aşa cum spuneam atunci, am reclamat la APC. Am depus sesizarea cu nr. 90/6 mai a.c. După mai bine de 30 de zile, … am primit un fax de la Preşedintele APC, cu un răspuns de la Corpul de control al Primarului, contrasemnat de “Consilier protecţia consumatorului“. Cică, comercianţii reclamaţi de mine “au fost avertizaţi în vederea respectării drepturilor consumatorului“! Asta, după ce mi se transmisese – neoficial – că “afişul a fost luat, dar, suma limită a rămas“.

Astăzi, am verificat situaţia reală de pe teren. La magazinul Ada, din centru, am fost refuzat la plata cu cardul a unei sume mai mici de 10 lei şi mi s-a explicat că “nu mă interesează ce v-a spus nu-ştiu-cine pentru că patronul are dreptul să facă ce reguli vrea“!

Subsemnatul Cetăţean, recunosc, pe propria răspundere, că sunt supărat pe Primar, pe corpul de control al lui, pe consilierul de protecţia consumatorului şi pe preşedintele APC: M-AU MINŢIT, in corpore! Sub semnătură! Un fel de asociere pentru acoperirea unei fapte ilegale!

Deci, avea dreptate premierul Băsescu: minus 25% la salar pentru seriozitatea în muncă a Primarului, Corpului de control, Consilierului PC şi Preşedintelui APC!

Dacă aş minţi şi eu în postările mele, nu aş mai fi finaţat de … PSD! Prietenii Sincer Devotaţi nu agreează minciunile! Nici eu!

Acum, după ce, din dispoziţia Ragelui Mihai (cel politicos, grijuliu cu “onoarea” fetelor impertinente, cu aplecări psihologice, doar, cu mici carenţe în aprecierea corectă a succesiunii faptelor al căror judecător se erijează!), am fost … autoexclus din rândurile comunităţii pe care “o construiesc ei”, va trebui să-mi caut alt subiecte. Gata cu alergăturile, nu voi mai plăti cafele pe care să le ofere patronii de cafenele, nu voi mai pierde ore şi şir buchisind ZeList-ul – ca să întocmeesc Lista lui Zamfir (de fapt, lista cu blogurile din CUA!), gata cu deschiderea a zeci de bloguri – pentru postarea invitaţiilor … pe care nu le bagă nimeni în seamă, …

Blogmeet-urile merg mai departe (sau, nu?!), blogul comun nu va mai fi “chinuit” de pretenţiile de seriozitate a “bărbosului”, … Lumea nu pier(d)e dacă l-am pus la colţ pe inadaptabilul ălă învechit! Ne amintim de ceva precepte de bun simţ, dar, numa’ când ne deranjează cineva! Să vadă că şi noi am auzit, cândva, de ele! Nu ne mai batem capu’ la întâlniri cu punctualitatea sau cu … prezenţa!

Gata! Pentru mine, Blomeet-ul CUA ar trebui să nu mai existe. Putea-voi, oare, să-mi uit proiectul conceput, purtat în pântecele gândirii atâta timp, căruia i-am schimbat scutecele ca să arate frumos în lume, …

La primul Blogmeet la care nu i-am mai încurcat cu fiţele mele de om serios, s-au trezit a fi doar doi. S-a amânat cu o săptămână (bănuiesc că … sine die! din păcate!), s-a schimbat de sâmbătă pe vineri (de parcă, eu aş fi hotărât reuniunea pentru ziua de sâmbătă! pun pariu că nimeni nu-şi mai aminteşte cum am explicat că în week-end, fiecare are altceva de făcut: de cosit, de prăjit mititei, de vizitat soacra, …). Din păcate, aşa cum se bucura unul dintre comentatorii “intelighentzi” ai blogului meu, Blogmeet-ul CUA a murit! Ca şi blogul comun al celor … duşi cu pluta! Cel puţin, în formele serioase ale lor, din mintea unui demodat.

Pentru că, merge şi aşa şi din avion nu se vede sunt singurele principii la modă astăzi!

Blogmeet CUA IV va avea loc

sâmbătă, 12 iunie, la orele 16, în Turda,

la cafe Diva – vis-a-vis de Poştă!

Patronul vă aşteaptă, fără cafeaua gratis!

Spor la succesuri!

În 15 martie, când fals-ungurii se băteau cu fals-românii la Târgu Mureş, aşa cum fals-minerii au venit ulterior la Bucureşti, eu mergeam spre Turtucaia.

În Vama Giurgiu, am făcut cu degetul de autostopist spre un şofer englez, care, tocmai, urca în cabină, după controlul vamal. A răspuns că “nu ia români pentru că fură!” Ghinionul lui a fost că, la Ruse, autoturismul cu care trecusem Podul falsei Prietenii (cine putea trece peste Dunare ca să-şi vadă prietenii?!) a oprit foarte aproape de camionul englezului. Pentru că avea geamul deschis, l-am întrebat: “Primul englez cu care am vorbit vreodată mi-a spus că este, de meserie, hoţ, dar, eu nu am ajuns la concluzia că poporul englez ar fi format din hoţi!” Mi-a fost jenă de jena lui. Şi-a cerut mii de scuze, dar, m-a întrebat: “Fac Londra – Istanbul de două ori pe lună de vreo cinci ani. Ce s-a întâmplat cu voi? Până în decembrie, eraţi liniştiţi, cuminţi, politicoşi, prietenoşi, … Acum, daţi cu pietre, furaţi, urlaţi, … Ce s-a întâmplat cu voi?”. I-am explicat: “Dacă iei un arc metalic şi-l supui unei presiuni mari, apoi, îl eliberezi brusc, destinderea bruscă fisurează metalul. Aşa suntem şi noi. După tiranie, ni s-a aruncat în braţe libertatea şi … ne-am fisurat! Nu ştim ce să facem cu ea! Tu, crescut în democraţie, înainte de a cere un drept, te întrebi: oare, obligaţiile mi le-am îndeplinit? Noi ne bucurăm de drepturi. Obligaţiile nu ne interesează!”.

Aceeaşi libertate prost înţeleasă, de multe ori intenţionat, a dus la anarhia de astăzi. Indiferent dacă este vorba despre corupţie sau furt, despre ilegalităţi sau imoralitate.

Libertatea, ne-am transformat-o în libertinaj!

Una dintre principalele obligaţii democratice, pe care se bazează libertatea ta, este să nu atingi, în nici un fel, libertatea celuilalt. Când tu zbieri şi celălalt va zbiera. Degeaba mai vrei linişte. Când tu furi şi altul va fura de la tine şi … foarte probabil, nu vei fi încântat. Când tu corupi sau accepţi să fii corupt, nu mai dreptul la a vorbi despre moralitate. Când tu atingi onoarea celuilalt, nu te mira că vei fi împroşcat cu noroi. Când tu, cu pretenţii de domnişoară, nu te jenezi să înjuri birjereşte în gura mare în public, nu mai ai dreptul să te plângi de vulgaritatea altuia. Când tu, cu pretenţii de domnişoară, nu te jenezi să jigneşti un bărbat, aproape că îţi meriţi violul ce urmează! Verbal sau faptic.

Cineva descria democraţia ca un sistem de cutii. Fiecare, stăm într-o cutie, care reprezintă drepturile noastre. Ai dreptul să tai orice deget care intră prin pereţii cutiei. Aşa cum rămâi fără deget dacă în scoţi în afara cutiei cu drepturile tale. La noi este “puţin” altfel. Observaţi cum se circulă pe trotuare: câţiva merg nepăsători şi, dacă nu te fereşti, te freacă, te îmbrâncesc, pentru “ei sunt liberi să meargă pe unde vor“! Iar, ceilalţi fac slalom printre ei. “Ceilalţi” fiind cei care mai au un dram de bun simţ!

În plus, ceea ce are şanse să provoace hohote de râs în privat, nu are aceeaşi valoare şi nu obţine acelaşi rezultat în public. Sunt unele teme, acceptate între prieteni,  care devin tabu-uri în public. De fapt, sunt doar exprimare a pudorii sau respectului faţă de celălalt. Read more…

Subsemnatul Cetăţean, recunosc, pe propria răspundere, că nu am mâncat nici o literă în scrierea titlului aceste postări!

De curând (şi nu prea!) v-am vorbit despre Dreptul la fofilare pe lângă lege.

Exemplificam cu faptul că la Ada sau la Ovirex nu poţi plăti cu cardul mai puţin de 10 RON - măcar ţi se mulţumeşte pentru înţelegere! Care înţelegere? Pentru că, o sută de metri mai în jos, într-un alt magazin, am plătit fără nici o problemă suma de 9 lei şi mi s-a spus că se încasează chiar şi 3 lei, pentru că nu li s-a comunicat nici o limită minimă! Să mai adaug că la întoarcere, “am ameninţat” caseriţa că o rog să-şi anunţe şefu’ că mă supăr dacă mai văd acel afiş abuziv şi … a fost dispusă să-mi încaseze şi numai 9 lei?! Deci, dădea dovadă de … “înţelegere”! Doar că … eu cumpărasem deja de la magazinul unde sunt tratat cu respect, ca Client!

Mai afirmam că depinde numai de noi dacă vom uza în continuare de dreptul la fofilare sau ne vom cere şi drepturile reale, democratice, pe care le avem. Fără să ştim! Dar, trebuie să nu ne mai jenăm, noi, să impunem să ne fie respectate!

Trebuie să se înţeleagă că dacă eu, Clientul, nu intru în magazin, dacă nu le cumpăr marfa, dacă nu apelez la serviciile oferite de ei, rămân fără obectul muncii!

Dar, în “lupta” cu furnizorii de servicii sau comercianţii, cine ne ţine partea? Cine ne ajută?

Cine ne protejează în calitatea de consumatori?

Aproape nimeni! Serviciul de protecţie a consumatorului a fost, ca atâtea altele, organizat, reorganizat, modificat, îmbunătăţit, … până a dispărut aproape complet!

“Agenţie”, “Asociaţie”, “Oficiu”, … Anul trecut se voia transformarea numelui aşa-ziselor “Asociaţii pentru protecţia consumatorului” în “asociaţii ale consumatorilor”. Fusese o tentativă de a se adapta denumirea la realitatea … reală! Pentru că … de protecţie, nu prea mai era şi este vorba.

Pe statele de plată ale bugetarilor, mai există, ca OPC-uri. Primăriile “susţin” APC-urile ca să se mimeze bunele intenţii. Banii de la bugetul naţional ori de la cel local se scurg ca sinecure. Inspectori comerciali, servicii comerciale, birouri comerciale, … Iar, pe teren, se aplică principiul medieval: “Scapă cine poate“! Read more…

Cum stăm, noi, plutiştii Arieşului, în săptămâna premergătoare celei de-a patra reuniuni abloogerilor din CUA?

Afirmăm răspicat că Turda este o comunitate milenară!
http://cuplutapearies.blogspot.com/2010/06/turda-comunitate-milenara.html

Vă reamintesc:

Blogmeet CUA IV va avea loc

sâmbătă, 12 iunie, la orele 16, în Turda

Locul de desfăşurare a reuniunii îl voi anunţa în curând.

Dând o raită pe bloguri, am constatat:

Adia, e după o Midnight madness (n-avea cum să fie după o „nebunie nocturnă” pentru că nu ar mai fi fost suficient … „cool” sau „coolă”!)

http://note1to1self.wordpress.com/2010/06/08/midnight-madness

Adel’h a rămas tot la Sodade-le Cesariei Evora. Se vede că şi ea bântuie tot prin sesiune.

http://adel-h.blogspot.com/2010/05/sodade.html

Alexandra e ocupată să dezlege Dilema de la 11 seara.

http://safimcopii.wordpress.com/2010/06/04/dilema-de-la-11-seara

Marta s-a distrat trudind la ONG-Fest 2010 la Cluj Napoca.

http://slowfoodturda.blogspot.com/2010/06/ongfest-2010-la-cluj-napoca.html

Oana se bucură alături de Câştigătorii campaniei “Fă o faptă bună”.

http://faofaptabuna.blogspot.com/2010/05/castigatorii-campaniei-fa-o-fapta-buna.html

Alin recunoaşte că „Am în cap doar fluturi”! De-ar fi fost ornitolog, avea doar … ornice?

http://www.alinrosca.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=118:am-in-cap-doar-fluturi-&catid=40:incommunity&Itemid=152

Ciprian ne previne că Guvernul Boc pregăteşte exterminarea persoanelor cu handicap.

http://discriminare-persoane-cu-handicap.blogspot.com/2010/05/guvernul-boc-pregateste-exterminarea.html

Cristian este în dispoziţie ludică şi ne cheamă să jucăm „Social City”.

http://crism.name/jocuri/social-city

Ionel e tată începător şi, normal, e foarte preocupat de „Ziua copilului”.

http://gandescptmine.blogspot.com/2010/06/de-ziua-copilului.html

Florin ne dă gata cu Efectul „Ilha contrera”.

http://florincoman81.blogspot.com/2010/05/efectul-ilha-contrera.html

Lovitura de graţie ne-o dă Mihai, care ne ucide (de râs!) cu Bancul zilei.

http://psihoza.blogspot.com/search/label/Bancul%20Zilei

Ionuţ vrea să „Fii recunoscător”.

http://buddhalova.wordpress.com/2010/05/18/fii-recunoscator

Rareş vede „Blogmeet, sesiune” şi el. Baftăăăă, viitorului, poate, Primar al Câmpiei Turzii!

http://www.raresmorar.ro/?p=840

Lui Winton i-a înflorit „Floare de lămâi”.

http://collector-blogolog.blogspot.com/2010/06/floare-de-lamai.html

Zolty merge, a patra oară deja, la „Autostrada Transilvania 4”.

http://zoltybogata.wordpress.com/2010/06/05/autostrada-transilvania-4

Zamfir (subsemantul!) dă „Şase, la ţepe cu mobilu’”.

http://zamfirpop.wordpress.com/2010/06/05/sase-la-tepe-cu-mobilu

Iar Ulise, cel mai negru blogger canin din România!, are parte de o „Cină de gală”!

http://blogulise.wordpress.com/2010/06/07/cina-de-gala

Era să-l uit pe Olimpiu (el, chiar că ne-a cam uitat!) al cărui blog nu reuşesc să-l accesez!? Voi, reuşiţi?

http://www.recuzita.blogspot.com

Pe cine am uitat, totuşi? Pe colegul întru bloggerit, Vasinca. Oricum, el nu a mai scris pe blog din 9 iunie 2009, când scria despre „Turul 2”. O, tempora! Dar, pentru că a îndrăznit, cândva, să cocheteze cu bloguirea, al nostru rămâne!

http://ioanvasinca.blogspot.com/2008/06/turul-2.html

Cam asta e starea blogurilor noastre. În mod total democratic (orginal românesc, evident!), nu mai am curajul să atrag atenţia Oanei sau lui Florin asupra repetatelor inutile spaţii din postarea de pe blogul plutei ori despre “mausoleul” lui Mihai Viteazu. Oricât am umblat prin zonă, singur ori cu Ulise, nu am găsit nici un mausoleu! Dar …  nu mai vreau să-mi fac “duşmani”. E bine şi aşa, pentru că din avion nu se vede!

V-am mai spus şi arătat de câteva ori că, rar, mult prea rar pentru o societate civilizată, democratică – cum ne pretindem, primesc semnale că blogurile mele sunt citite şi de cei pe care îi critic. Niciodată nu am criticat cu alt scop decât îndreptarea lucrurilor. Pentru că şi eu vreau îndreptarea păcătosului, nu moartea lui!

Am sesizat nişte grave carenţe şi nereguli în activitatea STP Turda. Mi s-a reproşat că … nu am răbdare, că sunt la început, că … Dar, am primit şi un mesaj care, dincolo de faptul că îmi face plăcere să constat că nu bat apa în piuă chiar degeaba, mă ajută să mai sper că problemele semnalate se vor rezolva. Chiar dacă abia în ceasul al 13-lea.

Am citit criticile postate pe blogul dumneavoastră si pe care le-aţi adus modului nostru de distribuire a biletelor si abonamentelor. Doresc neapărat sa va mulţumesc pentru ca ne-aţi semnalat in mod constructiv aceste probleme de organizare, de care aveam cunostinta dar care pana in prezent nu le-am considerate prioritare. Tinand cont ca aveti perfecta dreptate am luat urmatoarele masuri pentru a rezolva  aceste disfunctionalitati:
1.Vanzarea de abonamente nenominale pentru persoane fizice se face incepand cu data 27.05.2010 la toate cele 7 (sapte)  puncte de vanzare abonamente. Pentru persoane juridice vanzarea se va face doar la sediul STP Turda, str. Mihai Viteazu nr 43, unde se va elibera si factura.
2. Pentru a doua sesizare vom face demersurile necesare pentru a gasi noi puncte de vanzare la agentii economici din zona Casirom si a caror program de functionare sa fie cat mai lung. Avem incapand de saptamana asta un punct de vanzare suplimentar in zona mentionata dar din pacate nu foarte apropiat de capatul de linie unde nu mai exista agenti economici asa cum ati constatat si d-voastra. Recunosc ca aceasta problema o avem si in alte zone ale orasului unde nu exista magazine in apropierea statiilor, sau chiar daca exista nu sunt deschisi la o colaborare cu noi. Chiar daca pare o varianta rapid de aplicat, vanzarea de bilete de catre conducatorii auto nu este o solutie viabila deoarece genereaza alte probleme de gestiune sau de neincadrare in program. Despre revenirea taxatoarelor pe mijloacele de transport nici nu se pune problema. Varianta cea mai buna si care va fi aplicata si in zona amintita  in articolul dumneavoastra este introducerea unui automat de bilete chiar daca eu personal nu  consider acea locatie prioritara deoarece solicitarile de bilete in acea zona sunt foarte rare.
In continuare imi doresc sa mentineti spiritul critic si sa ne semnalati de fiecare data neregulile  pe care le-ati constatat ca simplu calator pe mijloacele noastre de transport pentru a ne da sansa sa ne corectam si sa lasam in urma imaginea de RATL – vopsit.  Imi doresc sincer sa-mi semnalati orice aspect negativ incepand cu modul in care circulam si terminand cu modul in care angajatii nostrii respecta cetateanul calator care doresc sa devina in cel mai scurt timp stapanul nostru.
Pentru orice informatie va stau la dispozitie la tel.0760.34.244 sau e-mail : stp.turda@yahoo.com

Teoretic, nu ştiu de la cine vine mesajul, nefiind semnat. Prin deducţie, vine de la un oarecare Dan-robert Mostecky, care, deduc este ceva sau cineva pe la STP Turda. Nu cred că este director de societate comercială, de vreme ce îmi poate explica faptul că vânzarea biletelor de călătorie nu este o prioritate pentru firmă! Aşa cum nu cred că persoanele prinse fără bilet de călătorie se pot scuza cu “n-am avut de unde să iau bilet”!

În Germania constatasem că noaptea nu sunt deschise caseriile din gări din cauza numărului redus de bilete pe care le-ar vinde în cursul nopţilor. Dar, erau automate de eliberat bilete! La ei, Măria Sa Călătorul nu trebuie să aştepte organizarea serviciului pentru a-şi procura bilete de călătorie. Pentru că, acolo chiar că nu te poţi scuza cu “n-am avut de unde să iau bilet”!

În privinţa dorinţei ca eu să-mi mențin spiritul critic, nici măcar în glumă să nu bănuiţi altceva, domnule Mostecky!

Doamne, ce am făcut!

Am primit un mesaj care m-a speriat. Nu prin el însuşi, ci, prin faptul că vine după atâtea altele similare. Nu contează că eu sunt beştelitul. Dar, e dureros să constaţi că ne-am pierdut, atât simţul umorului (ceea ce e destul de grav!), dar, şi pe cel al comunităţii.

Am devenit, fiecare, atoateştiutori, legiuitori nelegiuţi ai relaţiilor interumane, intercomunitare, … Nu mai aparţinem unul altuia într-o echipă. Trebuie doar să ne impunem părerea. Nu contează utilitatea ori valoarea ei. Democratic este aşa cum vreau eu! Şi-mi spune acest lucru … oricine! Nu contează minimul respect faţă de valorile (reale!) ale democraţiei. Dacă nu accepţi cum spun eu, eşti rău, dictator, stresezi, eşti ceauşist, ticălos, de-a binelea! Nu contează că lucrurile se petrec după regula alandala, important e să fie cu m îmi place mie. Altfel, … cobor!

Mergem pe trotuar. Trotuarul lu’ tac-tu, evident! Tu ai dreptul să mergi pe unde ţi se scoală, iar, ceilalţi au dreptul să te ocolească. Nicidecum nu au dreptul să-ţi bată obrazul: de ce nu te uiţi pe unde mergi? de ce te freci de mine? de ce mă obligi să te ocolesc?

Mergem pe stradă. Strada lu’ tac-tu, evident! Tu ai dreptul să opreşti şi să parchezi oriunde. Democratic. Nu contează pe cine blochezi. Zilele trecute, un “discriminat” a fost la un pas de a-l bate pe un “nesimţit” care şi-a permis, cu neobrăzare, să-i atragă atenţia că prin parcarea maşinii aiurea, îl împiedică să iasă el din parcarea pe care a şi plătit-o, nu ca tine!

Salariaţii de la firme impun regulile patronilor. Nu contează că nu seamănă cu cele ale ţării. Dacă aşa vrea şefu’ … este argumentul în faţa căruia degeaba argumentezi cu legea! Ţi se recunoaşte valabilitatea argumentului bazat pe lege, dar, nu se schimbă nimic. Pentru că … aşa vrea sefu’!

Nu mai poţi glumi că sar „jicniţii”, imediat, de doi metri! Trebuie să întrebi, mai întâi: „Democratule, dacă spun cutare lucru, îţi permiţi să-ţi foloseşti neuronul şi să înţelegi că e glumă?”. Nu mai poţi vorbi despre o regulă, general valabilă peste tot în lume, că-ţi sare superdemocratul român în spinare: „Eu nu vreau aşa!”. Dreptul de veto al nesimţirii îl are fiecare democrat!

Nu mai vorbim despre „respectul” pe care îl arăţi celuilalt … neţinându-te de cuvânt, nerespectând orele stabilite de comun acord pentru o activitate ori o întâlnire. Şi ce dacă, din cauza t,a celălalt pierde vremea, numai pentru că te-a crezut pe cuvânt!?

Nu mai putem fi „noi”. Musai să fie clar: „doar EU”! – aici, EU nu înseamnă “European Union”, ci, „prostia mea ueber alles”!

Peste tot în lume, echipă înseamnă cel puţin doi, din care unul este responsabilul activităţii comune. Nu-i musai să fie “şăf”, dar, e obligatoriu ca unul să aibă responsabilitatea trebii pe care o face echipa. Cu doi responsabili, rezultatul este sigur cu anticipaţie: zero. Pentru că, a lucra împreună nu înseamnă a face fiecare ceva, ci, a face fiecare, cât mai bine, pătrăţelul pe care i l-a repartizat … responsabilul echipei. Şeful!, oricât ne-am feri de acest cuvânt. Ca la naştere: două moaşe în loc de una, lasă copilului buricul netăiat. Sunt principii vechi de când lumea. Tata mi le-a adus, în ‘70, în cărţile de ergonomie de la postuniversitara la care a fost. Pe-atunci, erau chestii aduse din America, dar, aplicate şi la noi.

Toate acestea de mai sus se aplică şi la bloguri, la bloggeri, la noi, cei care ne întâlnim îm Blogmeet-uri. Blogovalul CUA este în fierbere. Eu voiam să ne întâlnim, să ne cunoaştem, să schimbăm opinii şi experienţă, … Aşa cum am mai spus, personal, nu am agreat ideea unui blog comun, tocmai pentru că întrezăream problemele care … au apărut. Dar, democrat fiind, am acceptat ideea pentru că vox populi, … Personal, mie nu mi-a plăcut titlul propus pentru blogul comun, dar, iarăşi am acceptat voinţa majorităţii. Şi, fiind lucruri hotărâte de grup, le-am acceptat şi am considerat necesar să vin cu idei, cu propuneri, cu sugestii, ca să iasă treaba cât mai bine! La ultima reuniune, am insistat pe ideea că blogul comun ar trebui să aibă o ţinută mai sobră, să reprezinte o comunitate. Pentru problemele personale, idei, vederi, opinii, avem fiecare blogul personal. Pe blogul comun să aducem lucruri care interesează pe cât mai mulţi. Grav! Am impresia că opinia mea, deşi a fost acceptată, în cele din urmă de majoritatea din cei prezenţi, a fost taxată – ulterior – drept “obligaţie” şi, mai mult, o obligaţie impusă de mine! Mi-am permis (cum mi-am permis, oare?!) să fac sugestii colegilor. Grav! Cei mai ocoşi decât mine le-au taxat imediat drept “obligaţii” şi, mai mult, impuse de mine! Şi, cireaşa de pe tort: deşi am făcut sugestii (cine vrea, le ia în seamă, cine nu vrea, nu este obligat să le ia în seamă!), pe un ton glumeţ, taxarea drept “prea scorţos, prea serios“, tot pe nasul meu a fost aplicată!

Ce facem, fraţilor?! Cum luptăm: Eu vs. Noi sau invers?!

Ceea ce eu am numit Blogovalul CUA se conturează tot mai pregnant. Bloggerii din zonă nu mai stau în turnurile lor de fildeş, ci, ies la meeting-uri ca să se cunoască, să schimbe opinii şi experienţă, să socializeze concret, nu numai virtual. Ceea ce, cu numai un an de zile în urmă părea imposibil de realizat (întocmit de mântuială!) s-a dovedit posibil (cu oareşce gândire şi trudă!).

Pe Lista lui Zamfir sunt peste 70 de bloguri, iar, Blogmeetul CUA se pregăteşte de o a patra ediţie.

Blogul comun: Cu pluta pe Arieş a navigat un pic în derivă, până şi-a reglat cârma, dar, sperăm să nu aibă soarta Titanic-ului!

Dacă facem un recensământ al plutiştilor care navighează virtual pe Arieş, ne ies 17 entuziaşti, care au participat, măcar, la una dintre reuniunile de până acum:

Adela ne încântă cu Cezaria Evora în Sodade,

Adia vrea relaţii pe scurt.

Alexandra mă necăjeşte cu exprimarea deloc elegantă.

Marta face curăţenie în judeţ.

Oana enumeră câştigătorii care au făcut o faptă bună.

Alin ne plimbă pe Annapurna.

Ciprian explică cum vrea Guvernul să ne extermine.

Cristian explică Primul pas în blogging!

Florin a uitat să mai scrie pe blog!

Ionel se frământă pentru că vrea încă un magazin la Solaris.

Ionuţ vrea să fim recunoscători.

Mihai ne spune bancuri chinezeşti!

Olimpiu zice să ne minţim frumos!

Rareş ne explică cum stăm cu criza şi cu … oamenii proşti!

Winton ne arată scrisori de altă-dată.

Zolty, care nu mai are internet (oare, cum am putea să-l ajutăm?!), salută lumea!

şi, la urmă, “cu voia dumneavoastră”, Zamfir, care o aminteşte pe Denisa.

Pluta noastră nu este o barcă şi noi suntem deja 17, nu trei, plus că avem şi câinele cu noi:

Ulise se îmbată de bucurie pentru cea de-a 10.000-a vizită pe blog!

Vreţi diversitate mai mare? Unde o găsiţi?! De-aceea, aveţi o soluţie minunată:

vizitaţi blogurile noastre,

dând click pe link-uri

şi apoi pe Ctrl+D!!!

P.S.: numai pentru plutişti, dar … şi pentru vizitatori:

Norme (total neobligatorii!) de întrajutorare plutistă:
1. pune în blogrollul blogului tău pe toţi plutiştii! eventual, crează un blogroll special!
2. vizitează-le cât mai des blogurile şi află ce au mai postat colegii
3. comentează cât mai des pe blogurile plutiştilor (dar, nu aiurea!)
4. pune cât mai des ping-uri spre articolele din blogurile plutiştilor
5. promovează pe orice cale blogurile plutiştilor

La ce foloseşte acest comportament:
eşti mereu la curent cu activitatea colegilor, plus că ajută la urcarea în ZeList, a ta şi a lor, deopotrivă!

La cea de-a treia reuniune a bloggerilor din CUA, am fost doar 9: Alexandra şi Ionuţ, Adela, Rareş, Florin, Mihai, Oana şi Zamfir, plus – online: winton! S-a propus să fie considerat şi Ulise, prezent prin reprezentant, dar, nu aveam mandat de reprezentare de la bloggerul în cauză!

Noutăţile au fost Adela şi Rareş, plus etapizarea reuniunii.

Prima etapă (oficială!) s-a desfăşurat la Andrei. A început la ora 16 trecute fix cu un minut.

După ce ne-am acomodat, a venit Adriana (am uitat să o întrebăm dacă nu cumva o fi şi ea bloggeriţă?!) şi ne-a dus cafelele şi salutul din partea patronului şi a diriguitorului hotelului.

Blogmeet CUA 3 a fost o reuşită prin faptul că am clarificat lucrurile:

- vom primi fiecare o invitaţie de la blogul comun şi vom putea posta sau modifica postările proprii

- am convenit ca toţi să postăm CIORNE (draft), iar Oana să facă o verificare şi să dea OK-ul de publicare

-  fiecare îşi semnează articolul, cu numele sau pseudonimul de identificare

-  menţinem un nivel elevat şi nepersonal al blogului

- se schimbă pluta Kon Tiki de pe antetul blogului cu acea plută propusă de Florin, cu velă tricoloră şi înscrisul CUA pe ea sau cu altă variantă dacă apare una mai bine realizată

-  despre botezuri sau câini personali, fiecare scrie pe blogul lui personal

Din păcate, a rămas stabilit că Cristian “nu a greşit băgându-şi nasul în organizare, pentru că … n-a vrut să facă rău”!? Un punct de vedere îmbrăţişaţi de prea mulţi, ca să mai comentez! Dar, mă voi ocupa tot eu de organizare, urmând ca binevoitorii să se abţină de la a mă ajuta … fără să ştiu eu.

S-a mai convenit că

Blogmeet CUA 4 va avea loc la Turda, la 12 iunie, tot de la orele 16.

A propos de mandat: am primit mandat din partea tuturor participanţilor la Blogmeet CUA 3 ca să mulţumesc lui Dan Gheorghieş, patronul firmei Daghemana srl, lui Marinel Iuri Pop, coordonatorul activităţii hotelului, dar, şi Adrianei, gazda noastră, amabilă, binevoitoare, care a fost mai mult decât barman, chelner sau ospătar, a fost o adevărată prietenă care ne-a făcut să ne simţim foarte bine.

A doua etapă (neoficială), având pe ordinea de seară pizza şi taclale, s-a desfăşurat într-un alt local.

După ce am tras linia şi sub a doua etapă, turdenii am onorat cu prezenţa noastră autobuzul ALIS-ului. De fapt, a fost încă o etapă de taclale prieteneşti.

Notă: când am făcut poza de mai jos, în care să apar şi eu ca participant la reuniune, nu ştiu de ce râdeau toţi? pentru că se simţeau bine sau pentru că nu credeau că voi încadra bine cu aparatul în mână, deasupra capului? ori pentru că era evident că nu sunt un profesionist?

Ne revedem în 12 iunie la Blogmeet CUA 4!

O arie celebră dintr-o operetă face apologia localului parizian Maxim: Să mergem la Maxim, c-acolo-i mai intim, … Dar, Parisul e departe. Mult mai aproape este Andrei, un local din Câmpia Turzii, deschis recent. E vis-a-vis de poarta 2 de la fosta Sărmă Ghirişeană! Deci: Să mergem la Andrei că acolo se ţine …

Blogmeet CUA 3

Cea de a treia reuniune a bloggerilor din CUA

sâmbătă, 22 mai, la ora 16,00, la Câmpia Turzii,

la Restaurantul “Andrei”

(la intrarea în Câmpia Turzii, dinspre Turda, pe stânga!)

Aici se va desfăşura Blogmeet CUA 3

Pentru confirmarea participării (ca să ştie  gazda câte cafele să facă!) sau pentru orice alte relaţii, mă puteţi contacta pe e-mail la zamfirpop@zamfirpop.com sau pe mobil la 0 747 128 938, iar, pentru participare online, sâmbătă începând cu ora 16 (ora României), contactaţi: yahoo messenger: zamfir_pop sau skype: zamfirpop

Taxa de participare se va plăti cu noua bancnotă:

La prima întâlnire am fost 8+1, la a doua 11+2,  …

Sâmbătă, câţi vom fi?

La  Andrei - hotel şi restaurant, merită să mergeţi oricând: