Aparenţele înşeală
Zilele trecute, am fost la Durgău.
Printre cei cu care m-am întâlnit şi am discutat, a fost şi o pereche de “porumbei”. Rătăciţi, la propriu. Şi la figurat, deopotrivă. Acum, am citit un articol de pe un blog. Cu oarecare enervare, la început, cu admiraţie, spre sfârşit. Paula vorbeşte despre cum m-a văzut, în prima clipă, şi cum m-a citit, la propriu şi la figurat, ulterior. Pentru că recunosc dreptul oricui de a avea o părere, chiar greşită, vă redau articolul cu pricina:
Un om ales (ca noi)
Publicat in categoria Intamplari alese
Am decis intr un final (dupa indelungi lupte intre emisferele cerebrale) sa va povestesc o intamplare, aparent banala, despre cum ne-am intalnit noi (eu si C ), rataciti fiind, cu un 
stimabil domn si cainele sau.
Se intampla zilele trecute, pe frumoasele meleaguri ardelenesti. Mergeam pierduti pe dealurile din Turda, in cautarea unui drum spre centru. Cum am ajuns in situatia asta? Iesisem din Salina (pe care va recomand sa o vizitati – e ca sarea-n bucate) pe alta iesire decat cea corecta si ne-am vazut in fata unei intersectii, in incapacitate de a alege vreo varianta, probabil din cauza ca aveam pareri diferite si nu vroiam sa ne contrazicem (ce caractere alese avem!), asa ca am ajuns la un compromis si am ales sa o luam pe mijloc, de-a dreptul peste dealuri. 
Prin iarba si tufe si tantari si soarele bronzandu-ma doar pe o parte … dar ce nu fac eu in numele dragostei?! :D 
Dupa un timp, cand ne aflam din nou, oarecum, in alta dilema (alta decat cea a intersectiei), am zarit doi oameni pe o margine de sant. Firi antisociale cum suntem, ne-am propus sa trecem neobservati, dar n-a fost sa fie. Vorba aia, de ce te temi, de aia nu scapi. 
Si asa ne-am pomenit de vorba cu unul dintre domnii in cauza; s-a oferit sa ne insoteasca o parte din drum, spre ingrijorarea mea (sceptica din fire) care nu reuseam sa vad in el altceva decat un factor de stres. De ce? Pentru ca arata ca un homeless, murdar, prafuit, neras, carand in urma lui un caine imblanit doar pe jumate, accesorizat cu vreo 4 cusaturi recente pe spate si abdomen. Avea o barba mai lunga decat a Preacuviosului Patriarh Daniel si un par mai ceva decat al Tinei Turner. Cainele, pe care ulterior am aflat ca il cheama Ulise, avea o lesa improvizata din sarma. Foarte lunga, galbena. De vreo 5 metri. Cand l-am vazut asa, ranit si cu sarma la gat, m-am gandit ca cine stie prin ce batai o fi trecut si cate o fi indurat saracul.
Colţul guralivilor