Archive

Posts Tagged ‘profesionalism’

Dragă Fotografiatule (2)

July 31st, 2010 ZamPop No comments

Vă rog să recitiţi postarea

Dragă Fotografiatule

apoi să admiraţi scena şi discuţiile din filmuleţul de mai jos:

Care dintre noi am greşit: eu sau cei care au fost la un pas de a face grevă de teama că văd şi fotografiez ceea ce se întâmplă pe stradă?!

Gelu Robinhud din Căpşunia Broscarilor

July 3rd, 2010 ZamPop 12 comments

Poate vă mai amintiţi de circul făcut de marele şi singurul jurnalist profesionist din zonă, la cererea celei de a nu-ştiu-câta nefastă, pentru că … l-am fotografiat în parcul oraşului vecin!

Ei, bine, supraponderalul lui spirit deontologic a intrat în penumbră după ultima (în ordine cronologică) despărţire.

Am să-l informez, cu adânc respect şi scuzele de rigoare, că, acum, a intrat de-a dreptul în umbră, pentru că s-a ivit la orizont un adevărat … Robinhud al năpăstuiţilor tuciurii, al celor prinşi cu mâţele-n saci, al celor pe care i-am deranjat cu impardonabila mea lipsă de respect faţă de mârlănia care se generalizează pe la noi!

M-am pomenit cu o turmă de comentarii la filmuleţele postate pe youtube. Nu la toate. Doar la cele prin care am lezat voluntarul nesimţit de la Centrul Raţiu pentru Democraţie, am atins onoarea bronzaţilor care circulă cu autobuzele RATL fără bilet, am deranjat prestigiul boactărului de la Solaris, … Iată câteva capturi de ecran (din cele vreo treizeci postate de extrasuperjustiţiarul prospăt trezit, nu ştiu dacă dintr-o beţie simplă ori doar dintr-o diaree cerebrală!).

După cum observaţi, pe Gelu Robinhud din Căpşunia Broscarilor, pe care îl surprinde spiritul dreptăţii printre căpşuni (n-ar fi rău! sper că nu-l prinde Guardia pe la vreun bancomat clonând carduri!) l-ar chema, de fapt, Marius. Deocamdată, se pare că mai cară moloz (n-ar fi rău! sper că nu-l prind Carabinierii dând “găuri”, altele decât cele cu bormaşina prin ziduri netencuite încă!) printre macaroane. Are timp de internet. Şi este şi bine documentat. A auzit până şi de

Decizia nr. 80 din 13 august 2002, privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine

Din care repetă obsesiv  un articol (cum altfel?! doar atâta a apucat să citească!). Cel care i se pare lui că sună frumos din coadă. Din păcate, nu i-a mai ajuns timpul ori inteligenţa ca să o şi citească toată.

Dacă ar fi citit-o, ar fi aflat că:

1. Decizia se referă la audiovizual. Eu sunt doar un Cetăţean, un Blogger!

2. Nicăieri în decizie, nu este menţionată obligativitatea respectării “dreptului la demnitate” a celui care calcă legile, regulile. Acela, tocmai, se dovedeşte a fi lipsit de demnitate, prin comportamentul propriu.

3. Nu poţi vorbi despre intimitate în public. Ori, eu nu am fotografiat sau filmat pe proprietatea nimănui. Am fotografiat doar spaţiul public. Cu cerşetorul (care calcă legea!), cu cel care a parcat aiurea (în dispreţul regulilor), cu gunoaiele aruncate peste tot (de oamenii civilizaţi, ce p… mea!), pe cei care au fost coborâţi din autobuz (pentru că nu aveau bilet!), … Şefa de la Billa a fost atenţionată pentru abuzul movuliilor (ca urmare, acum, am fotografiat ÎN magazin şi … nu a mai murit nimeni!). Nici măcar pentru că am filmat jandarmul bosumflat, nu am primit nici cel mai mic avertisment.

4. Dreptul la propria imagine nu trebuie să impiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat – se stipulează (Marius dragă, cuvântul acesta nu înseamnă … ce crezi tu! citeşte-l întreg, nu-i pătrunde doar miezul!) în menţionata decizie. Ori, este de interes public faptul că unul plăteşte bilet, iar, altul călătoreşte fără să plătească biletul.

5. Sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente locale sau naţionale, cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii, care nu contravin bunelor moravuri şi nu încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului – eu filmam o manifestare publică, pentru copii, cu semnificaţie pentru viaţa comunitîţii locale, atunci când, la Solaris, s-au umflat tărâţele în derbedeul în uniformă de om de ordine.

Până şi poliţiştii sunt luaţi la refec: habar nu au de protejarea dreptului paznicului la … încălcarea legilor în România!

Vestea tristă pentru Marius Robinhud e că CNA a mai dat o decizie:

Decizia nr. 248 din 01.07.2004, privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine

Şi asta se potriveşte cu ce fac eu tot aşa: ca nuca-n perete!

Nici nu am să observ cinstea, corectitudinea, respectul faţă de lege, … cu care mă ameninţă în repetate rânduri, cu constantă impertinenţă, ca un adevărat profesionist!

Dumnezeu să-l ierte! Să se ferească de Guardia sau de Carabinieri, că ăia nu ştiu de glumă şi s-ar putea să nu poată veni repede acasă. Nepoprit pe la vreo răcărelniţă de prin străinătăţuri!

A propos de intimitate în spaţiul public: zilele acestea, câţiva bieţi discriminaţi, au înţeles că măsuţele din noile autobuze îi aşteaptă pe ei. Au scos sticla de jinars, au pus-o pe măsuţă, şi-au aprins ţigările şi … Un malac prost-crescut, ca mine!, nu le-a înţeles democraţia şi nu i-a filmat să-i facă de râs pe internet, ci, … i-a coborât cu şuturi în cur din autobuz, ca să poată bea şi fuma liniştiţi, ca să nu-i deranjeze cumva fraierii din autobuz! Scuzaţi cuvântul “şuturi”. Se pare că doar de legea acestor şuturi reuşesc să înţelegă!

Dragă Fotografiatule

June 29th, 2010 ZamPop 6 comments

Recentul incident provocat de to’ar’şu’ controlor de la STP, deranjat pentru că l-am fotografiat în staţia de autobuz, în timpul serviciului, mi-a ridicat mingea la fileu pentru prezenta postare.

Nu ai voie să mă fotografiezi!

Mi se repetă frecvent această propoziţie. Respectivii argumentează cu … drepturile democratice, adică, exact cele pe care le încalcă prin răţoiala, mai mult sau mai puţin elegantă!

Democraţia este sistemul care permite oricui să facă ce vrea, fără a încălca legile.

Nici o lege nu-mi interzice să fotografiez pe spaţiul public. Este dreptul meu. A mă opri din această acţiune înseamnă a-mi călca acest drept. Nici o lege nu-ţi permite să-mi cenzurezi exercitarea drepturilor mele. Tot după lege, dacă te simţi lezat în dreptul tău, nu ai dreptul să te răţoieşti la mine, ci, ai dreptul să te adresezi organelor în drept să cerceteze şi să ia măsuri. Nu ai dreptul să te substitui acestor organe ale statului de drept, nici prin înjurături, nici prin îmbrânceli. Mai mult, eu, la rândul meu, am dreptul să cer organelor statului să ia măsuri împotriva ta pentru obstrucţia pe care o aplici drepturilor mele.

Bla-bla-urile tale, cheful tău, plăcere ta, nu sunt legi ale statului de drept. Iar, impunerea lor persoanei mele nu are nici o legătură cu democraţia.

Cine se opune dreptului meu

Să vedem, cine se opune dreptului meu de a fotografia în spaţiul public? Culmea, în primul rând, marele jurnalist profesionist, deontologic până-n măduva oaselor, corect şi, mai ales, obiectiv – garantat!

Apoi, oricine! De parcă, toţi ar avea ceva de ascuns. Lelea din piaţă, pentru că „aşa spune legea”. Dar, habar n-are despre care lege vorbeşte! Omul de ordine de la Nera Mureşan. Sau de la Billa. Ori de oriunde. Pentru că … aşa a zis şefu’. Deci, ce vii cu legi, Constituţie, drepturi sau alte prostii? Dacă nu vrea patronu’, e lege!

Dreptul la intimitate

O altă gogoriţă cu care se argumentează cenzura care mi se aplică e „dreptul la intimitate”! Care nu-ţi este lezat când pardoseşti trotuarul cu coji de seminţe, nici când parchezi aiurea, nici când stai ca balega în mijlocul trotuarului şi te mai şi umfli dacă cineva te freacă cu sacoşa, în loc să … coboare pe carosabil! Nici când mă agasezi cu cerşitul agresiv, urmat de torent de imprecaţii dacă nu cedez şantajului tău, … Nici chiar când eşti beat pleaznă şi te pişi pe pereţii unei case, în văzul trecătorilor!

Dreptul la intimitate ţi l-ai lăsat acasă când ai ieşit în public! Nu am dreptul să mă cocoţ pe gardul tău şi să te pozez, în intimitatea proprietăţii tale. Dar, am obligaţia, nu numai dreptul, ca Cetăţean responsabil, să te fotografiez când calci cele mai elementare reguli de comportament în societate, în public. Când chiar tu confunzi zona publică cu intimitatea ta, nu mai am cum să-ţi lezez … dreptul la intimitate!

Aşa cum nu mai poţi vorbi despre dreptul la intimitate atunci când eşti în serviciu. Şi încă unul public! Cu sau fără uniformă, nu mai eşti o persoană, ci, reprezinţi instituţia care te plăteşte. Faptul că tu nu îţi onorezi statutul, mă obligă, nu numai îmi dă dreptul, ca Cetăţean responsabil, să te fotografiez! Poliţist cu degetu-n nas, vânzător cu cafeaua în mână în uşa magazinului, om de ordine cu sticla în mână, …

Unul dintre principiile care stau la baza dreptului spune că „ceea ce nu este interzis prin lege, este permis”!

În nici o lege nu se specifică faptul că ar fi interzis să fotografiezi în spaţiul public. Dar, chiar în mai multe legi se specifică faptul că tu nu ai dreptul să te răţoieşti la mine, să mă tragi de mânecă, să mă ameninţi, să-mi iei sau distrugi aparatul de fotografiat!

Nu greşesc atunci când fac fotografii pe spaţiul public, ci, doar atunci când nu am deschis zeci de procese derbedeilor care m-au agresat, de la jurnalistul profesionist încoace!

Vrem sau nu, în spaţiul public toţi suntem GUEST STAR!


La 19 ani si ceva

April 11th, 2010 ZamPop 6 comments

După ce am sărit – pentru a treia oară, cu aceeaşi voioşie juvenilă! – peste pragul celor 19 ani, se pare că m-aş fi lenevit într-ale blogorelii. Motive? Probleme cu hardware şi software, cu viruși care încurcă treburile, dar, şi cu … vânătoarea de lei!

Totuşi, pentru că am mai reușit, pe ici, pe colo, câte o postare, iată, oferta primei decade din aprilie:

Pe blogurile mele:

http://zamfirpop.com Blog de blogger cu opinii zamfiriene

http://zamfirpop.wordpress.comZamfir Turdeanu’ cu actualitatea din zonă

http://blogulise.wordpress.comUlise al II-lea care ia viaţa, mai în glumă

http://zam-fir.blogspot.comZam Fir Pop cu imagini frumoase

http://zamfirpop.over-blog.com – Zamfir de Turda cu file de istorie

Promit că lista va fi muuuuuuuuuuuuuuuult mai lungă de Sf. Gheorghe!

Mai ales că în 17 ne întâlnim din nou, bloggerii din CUA!

Inc-un miţ!

March 12th, 2010 ZamPop 4 comments

Înainte de Marea Aglomeraţie din Decembrie, circulau bancuri şi cu trecerea clandestină a frontierei. Astfel, unul spunea că doi amici, un român şi un evreu (încă nu se inventase ura interetnică, marea găselniţă adusă în viaţa noastră de lovitura de stat a lu’ Ilici!), plănuiau să fugă “dincolo”. Evreul, speriat, este sfătuit de român: Fă ca mine! În noaptea marii treceri, cei doi trec pe rând peste arătură. La somaţia grănicerului care a sesizat ceva mişcare, românul miaună şi grănicerul se linişteşte. Apoi, trece evreul. Acesta, la noua somaţie a grănicerului, spune: Inc-un miţ!

Îmi face deosebită plăcere să vă anunţ că, în peisajul mass-media din zona noastră, a mai apărut … un miţ! Care, nu o ia deloc pe arătură, ci, se vrea o intreprindere serioasă.

Câţiva jurnalişti, din fostul colectiv de la “Jurnalul de Arieş” (daţi afară, în vară, odată cu mine,  de “capacitatea managerială” a unuia dintre Florea presei locale), au urnit o căruţă online. Se numeşte TurdaINFO.ro.

Structurat inteligent, portalul se adresează cetăţenilor din CUA, orăşenilor din Turda şi Câmpia Turzii, dar, cu o pagină special dedicată şi localităţilor rurale:

Sportul şi informaţii din judeţ, din Transilvania şi chiar din ţară, întregesc şi împlinesc portalul informativ.

La Mulţi Ani, TurdaINFO.ro!

Sper să putem colabora, pentru că ne cunoaştem bine şi suntem oameni serioşi, nu …profesionişti autodeclaraţi!